Părintele Grigore Lupaşcu din Olteneşti, Vaslui, în temniţa comunistă

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 27 Ianuarie 2017

S-a născut la 13 ianuarie 1911 într-o familie de oameni simpli din Olteneşti, judeţul Vaslui. După absolvirea Seminarului Teologic din Huşi, tânărul Grigore Lupaşcu a primit darul preoţiei, ajungând să slujească la Parohia Vineţeşti, din localitatea natală. Despre perioada anterioară instalării regimului comunist şi arestării sale nu avem date biografice. Conform dosarului penal întocmit de organele de represiune împotriva sa, aflăm că la 3 noiembrie 1959 a fost arestat şi trimis în ancheta Securităţii din Iaşi. Este interogat pentru două acuzaţii, de altfel specifice pentru anchetele desfăşurate de Securitate în această perioadă, anume „activitate legionară clandestină” şi „sabotarea operei de transformare socialistă a agriculturii”, pe care el le-a negat în mod categoric. Conform ordonanţei de învinuire, din noiembrie 1959, părintele Lupaşcu era acuzat în termeni bombastici că „a desfăşurat o vastă activitate de propagandă şi agitaţie duşmănoasă împotriva hotărârilor partidului şi guvernului”. De asemenea, în acelaşi document despre părintele Lupaşcu se arăta că „a întreţinut relaţii de natură duşmănoasă cu o serie de elemente reacţionare de pe raza raionului Huşi, împreună cu aceştia purtând discuţii potrivnice regimului democrat-popular, aducând de fiecare dată injurii şi calomnii la adresa organelor sale conducătoare”.

În privinţa cooperativizării agriculturii, împotriva părintelui se pronunţau reprezentanţii Sfatului Popular din localitatea în care domicilia, printr-o adeverinţă trimisă la 1 februarie 1960 organelor de anchetă: „Lupaşcu Grigore este cunoscut de noi ca un element cu activitate duşmănoasă împotriva transformării socialiste a agriculturii. […] Sus-numitul, încă de la începutul campaniei de cooperativizare a agriculturii, prin influenţa mistică ce o avea faţă de cetăţeni, datorită faptului că era preot paroh, în orice ocazie spunea cetăţenilor să nu se treacă la întovărăşire, căci li se vor lua pământurile şi vor muri de foame”. Cu astfel de acuzaţii, prin Sentinţa nr. 277 din 18 mai 1960 a Tribunalului Militar Iaşi, părintele Lupaşcu a fost condamnat la 6 ani de închisoare corecţională, pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut închisorile de la Iaşi (mai 1960), Jilava (septembrie 1960) şi Aiud (octombrie 1960), apoi lagărele de muncă de la Salcia-Ostrov (martie şi decembrie 1961) şi Giurgeni (iunie 1961). A fost eliberat la 25 iunie 1964 din lagărul de la Ostrov.