Părintele Grigore Stegaru în temniţa comunistă
S-a născut la 8 martie 1904, în familia unui agricultor din localitatea Drăguşeni, judeţul Iaşi. După absolvirea Seminarului Teologic din Dorohoi, tânărul teolog Stegaru a fost numit preot pe seama Parohiei Godineşti, jud. Dorohoi. De altfel, numirea pe un post parohial a fost impulsionată de implicarea în viaţa politică prin intrarea în rândurile Partidului Liberal. Ulterior, va sluji mai aproape de locurile natale, la Todireşti, jud. Vaslui. Pentru că devenise unul dintre preoţii reprezentativi ai judeţului Vaslui, preotul Stegaru va ajunge în forul judeţean de conducere al Partidului Liberal. După al Doilea Război Mondial a făcut parte din Frontul Plugarilor, pentru ca după 1948 să nu se mai implice în politică. Deoarece în arhivele Siguranţei figura cu trecutul politic liberal, părintele Stegaru a intrat în vizorul Securităţii comuniste. Urmărirea informativă a culminat la data de 19 iulie 1952, când părintele a fost arestat şi trimis în arestul Securităţii Vaslui. Mobilul arestării a constat în faptul că părintele Stegaru „nu a însămânţat la timp“, deci o acţiune de sabotaj în agricultură, aşa cum se spunea în epocă. În consecinţă, părintele a intrat în malaxorul anchetelor, apoi prin decizia comisiei MAI, primind o detenţie administrativă de 60 de luni muncă silnică. În august 1952 a fost transferat la Penitenciarul Vaslui, iar la puţin timp, părintele a cunoscut tratamentul inuman de la colonia de muncă Capu Midia. În august 1953, a fost mutat la Centrul de Triere Bucureşti, adică Penitenciarul Văcăreşti, de unde la 7 septembrie acelaşi an a primit biletul de eliberare. Părintele a revenit la slujirea Altarului, în parohia sa. În 1955 este numit preot la Tansa, iar patru ani mai târziu primeşte în suplinire Parohia Mănăstirea, jud. Iaşi. Însă nu pentru mult timp, deoarece la 5 decembrie 1959 este arestat din nou de către Securitate. În ancheta Securităţii de la Iaşi este acuzat că ar fi „lansat zvonuri tendenţioase în comună cu privire la izbucnirea unui nou război, elogiind acţiunile imperialiştilor îndreptate împotriva URSS“. De asemenea, mai este acuzat de „activitate duşmănoasă îndreptată şi împotriva transformării socialiste a agriculturii“. Cu toate acestea, părintele nu a recunoscut nimic, inclusiv la proces. Totuşi, autorităţile comuniste l-au găsit vinovat de „uneltire contra ordinii sociale“, prin Sentinţa nr. 183 din 8 aprilie 1960 a Tribunalului Militar Iaşi, condamnându-l la 8 ani închisoare corecţională. A cunoscut închisorile de la Iaşi (1960), Galaţi (iulie 1960), Botoşani (noiembrie 1960) şi Aiud (martie 1964). Potrivit unei adeverinţe privind comportamentul părintelui Stegaru în detenţie aflăm că „a participat la activităţile culturale din Penitenciarul Botoşani prin lectură, fără să ia atitudine şi să vorbească“. Altfel spus, în timpul reeducării de la Botoşani, penitenciar afectat foştilor membri ai partidelor democratice, părintele Stegaru ar fi acceptat să citească publicaţiile comuniste, însă fără a face propagandă sau să participe la acţiunea de reeducare a celorlalţi deţinuţi. La 15 aprilie 1964 a fost eliberat din Penitenciarul Aiud.