Părintele Lazăr Cârja sub persecuţia comunistă

La 6 aprilie 1897, într-o familie de credincioşi din Neagra Câmpenilor de lângă Cluj, se năştea Lazăr Cârje. Acesta a urmat şcoala primară în satul natal, apoi Gimnaziul ortodox din Brad. Din cauza războiului care începuse, studiile liceale le-a urmat la Turda şi Năsăud, pentru ca în 1916 să fie trimis pe frontul din Galiţia. Aici a fost luat prizonier de armata ţaristă, care l-a trimis la munca forţată în minele din Donbas. Doi ani mai târziu s-a întors în patrie, urmând Academia Teologică din Sibiu. În 1922 a fost ales preot în Parohia "Mihai Viteazul" de lângă Turda, iar în 1926, în urma unui examen, ocupă postul de preot al Garnizoanei militare din Târgu-Mureş. A slujit militarilor români până în 1945, când s-a pensionat şi a fost numit la Parohia Dedrad, jud. Mureş. În anul 1948, a fost numit ca paroh la Mogoş, de lângă Câmpeni, slujind peste filiile de la Mămăligani şi Bârleşti. Aici, părintele Cârja era iubit mult de credincioşii săi, însă nu la fel era văzut de reprezentanţii partidului conducător. Mai mult, părintele era considerat ca unul dintre responsabilii pentru eşecul colectivizării şi ca unul care-i instigă pe localnici pentru neplata cotelor agricole. Pentru acestea, la 22 august 1959, părintele Cârja a fost arestat şi trimis în ancheta Securităţii de la Cluj. A fost acuzat că sabotează "socializarea agriculturii" şi agită localnicii prin afirmaţii "duşmănoase" la adresa regimului, împreună cu alţi săteni şi cantorul bisericii în care slujea. Zece luni mai târziu, părintele a fost judecat şi condamnat de Tribunalul Militar din Cluj la 6 ani închisoare corecţională, pentru infracţiunea de "uneltire contra ordinii sociale". După detenţiile de la Gherla şi Aiud, la 25 mai 1963 a fost eliberat. A obţinut o parohie la Boian în Eparhia Clujului, unde a construit o biserică nouă din lemn, iar după 1977 a slujit la Arieşeni, Alba. La 9 aprilie 1987 a trecut la cele veşnice.