Părintele Lazăr Voin a trecut în veşnicie

Un articol de: Darius Herea - 28 Feb 2013

Credincioşii din Caransebeş sunt zilele acestea în doliu, după ce părintele Lazăr Voin, un vrednic păstor şi un chibzuit duhovnic, a păşit spre cele veşnice. Slujba prohodirii a avut loc miercuri, trupul său fiind depus întru aşteptarea învierii în cimitirul „Poiană“ din Parohia Câlnic - Reşiţa.

În dimineaţa zilei de 25 februarie a trecut la cele veşnice vrednicul şi venerabilul slujitor al Bisericii, părintele Lazăr Voin. Învrednicit de Dumnezeu să ajungă la vârsta patriarhilor biblici, căci avea la trecerea sa în Biserica triumfătoare aproape 92 de ani, părintele Lazăr Voin a plecat dintre noi regretat şi preţuit de toţi cei care l-au cunoscut şi apreciat. Cu câteva zile înainte, a primit pentru ultima dată Sfintele Taine, spunându-ne la despărţire cu resemnare că „vremea plecării mele din această lume este aproape. Mă duc la Mântuitorul meu să-L slujesc în ceruri“. Părintele Lazăr Voin s-a născut la 20 iunie 1921 în localitatea Zorlenţu Mare, într-o familie de oameni reprezentativi, cu adânci implicaţii în viaţa comunităţii, tatăl fiind învăţător, iar mai apoi inspector şcolar, unchiul său era preot, iar fratele tot învăţător. Studiile le încheie la Facultatea de Teologie din Timişoara. În anul 1946 se căsătoreşte cu Elena Voin din Câlnic, fiind hirotonit preot pe seama Parohiei Zorlenţu Mare, pe care o păstoreşte vreme de 25 de ani. Administrează apoi parohiile Cuptoare-Secu (7 ani), Obreja (3 ani şi jumătate) şi Câlnic (9 ani) până la pensionare, în februarie 1990. O vreme îndeplineşte şi funcţia de secretar la Protopopiatul Reşiţa. A fost un om energic, peste tot unde a păstorit a lăsat în urma sa biserici renovate sau reconstruite, pictură nouă, casă parohială nouă şi multe altele. Deşi a rămas ca preot de ţară vreme de 44  de ani, având o vastă cultură teologică şi umană, s-a aflat mereu în fruntea luptei pentru promovarea şi apărarea învăţăturii sfintei noastre Biserici şi vieţii spirituale în fiecare parohie ce a păstorit-o. Ca sacerdot, asemenea arhiereului Aaron, a fost ca o sursă prin care s-au transmis harurile divine prin lucrarea Tainei Sfintei Preoţii, pe care a luat-o în serios încă de la începuturile slujirii sale. A fost un cărturar şi bun predicator, predicile sale având un bogat conţinut duhovnicesc, pătrunzând la inimile credincioşilor. Ca duhovnic, a fost un adevărat părinte ce ştia să asculte şi să sfătuiască pe fiecare în parte. Pentru întreaga sa activitate în plan pastoral, misionar, gospodăresc, cultural şi social, a fost distins iconom stavrofor de către Înalt Preasfinţitul Nicolae, Mitropolitul Banatului. Slujba prohodirii a fost săvârşită miercuri, 27 februarie, de pr. Vasile Petrica, fost protopop, prieten şi bun colaborator al părintelui Lazăr Voin la Protopopiatul Reşiţa, împreună cu un sobor de 10 preoţi.

În cuvântul de despărţire, protopopul Vasile Petrica a spus: „Părintele Lazăr Voin a fost un preot de o rară modestie, un om de mare caracter şi omenie, viaţa sa fiind împărţită între familie şi preoţie. Nu cunoştea altceva, responsabilitatea sa fiind biserica şi familia. Părintele Lazăr s-a numărat printre cei pe care Dumnezeu i-a ales să întreţină flacăra credinţei aprinsă, undele lucrării sale misionare s-au răspândit tainic peste tot acolo unde el a păstorit“. După ce s-a înconjurat lăcaşul de cult, urmat îndeaproape de zeci de credincioşi, veniţi din toate locurile unde părintele Lazăr Voin a păstorit, sicriul cu rămăşiţele sale pământeşti a fost înhumat în cimitirul „Poiană“ din Parohia Câlnic, unde părintele se stabilise şi slujea în ultimii ani ai vieţii. Dumnezeu să-l odihnească în pace!