Părintele Petroniu a adormit întru Domnul

Unul dintre marii duhovnici ai Ortodoxiei, părintele protosinghel Petroniu Tănase, a plecat ieri la Hristos. Fostul egumen al Schitului românesc Prodromu de la Muntele Athos a fost un cunoscut duhovnic, iubit de credincioşi, atât în România, cât şi în Grecia.

"Cum ţi-ai pregătit aripile aici, aşa o să zbori dincolo ...", spunea părintele Petroniu Tănase, care şi-a început zborul lin ieri după-amiază. Marele duhovnic a simţit încă din luna ianuarie că Dumnezeu îl va chema curând în împărăţia cerurilor, când şi-a anunţat retragerea din ascultarea de egumen al Schitului Prodromu din Muntele Athos. Trecerea sa la cele veşnice reprezintă o pierdere, atât pentru obştea schitului românesc de la Muntele Athos, cât şi pentru întreaga Ortodoxie, fiind un duhovnic iubit deopotrivă în Grecia şi România natală. Slujba de înmormântare va avea loc mâine, 24 februarie, conform rânduielilor monahale din Sfântul Munte, anunţă Agenţia de ştiri BASILICA. Duhovnic smerit, cu trei diplome de licenţă Părintele protosinghel Petroniu Tănase s-a născut în anul 1914, în comuna Fărcaşa din judeţul Neamţ. Paşii tinereţii, îndrumaţi de râvnă dumnezeiască, l-au purtat la începuturi la Mănăstirea Neamţ, unde s-a şi călugărit. Din creierii munţilor moldavi a plecat apoi la Mănăstirea Antim din Bucureşti, urmează cursurile Facultăţii de Teologie, a celei de Matematică şi Filosofie, remarcându-se, deodată, ca un strălucit şi smerit monah al Antimului. A fost membru al "Rugului Aprins" de la Mănăstirea Antim, ultimul bastion de rezistenţă al intelectualităţii creştine româneşti interbelice, distrus definitiv de regimul comunist la sfârşitul anilor â50, prin întemniţarea membrilor. Dornic de o viaţă spirituală intensă şi netulburată, părintele Petroniu Tănase ajunge la Sfântul Munte în anul 1978. Odată cu venirea lui aici, obştea Schitului românesc Prodromu se revigorează. Din anul 1984, părintele Petroniu Tănase este protosinghel, duhovnic şi bibliotecar, făcând ca toate să respire româneşte, "simţindu-se duh românesc". Printre cărţile scrise de duhovnicul Petroniu se numără: "Uşile pocăinţei. Meditaţii duhovniceşti la vremea Triodului", apărută la Editura Trinitas, "Chemarea Sfintei Ortodoxii" şi "Bine eşti cuvântat, Doamne - meditaţii", ambele apărute în anul 2006, la Editura Bizantina, Bucureşti. "Nimic nu se împlineşte fără puterea Duhului Sfânt" În vara anului trecut, Înalt Preasfinţitul Teofan, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, s-a întâlnit la Schitul românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos cu, pe atunci, stareţul acestui aşezământ monahal, părintele Petroniu. Înalt Preasfinţia Sa a împărtăşit apoi şi cititorilor "Ziarului Lumina" din învăţăturile marelui duhovnic. "În timpul şederii noastre la Prodromu, l-am întâlnit pe părintele stareţ Petroniu Tănase, care ne-a vorbit despre viaţa Bisericii, despre viaţa monahală, în special. Dată fiind statura duhovnicească a părintelui Petroniu, vârsta şi experienţa Cuvioşiei Sale, am socotit de bine a comunica şi altora, în sinteză, cele auzite de la marele duhovnic athonit", rememora, pentru credincioşi, IPS Teofan, care a remarcat la părintele Petroniu un "glas încet, adânc" şi "o coerenţă uimitoare în exprimare". Astfel, părintele Petroniu a îndemnat ca "Biserica Ortodoxă să rămână "duhovnicie". Nimic nu se împlineşte fără puterea Sfântului Duh. Astăzi duhul lumii pătrunde peste tot, uneori chiar în Biserică, în viaţa de parohie şi de mănăstire. Cu ajutorul duhovnicului, omul este chemat să se înduhovnicească prin Hristos Cel mort şi înviat care a pnevmatizat, îndumnezeit firea umană pe care a înălţat-o la cer, aşezând-o pe tronul Sfintei Treimi". Părintele stareţ, trecut ieri la Domnul, a făcut referire şi la slujirea arhiereului, care "este chemat să manifeste dârzenie întru apărarea credinţei, în relaţie cu eterodocşii şi întru promovarea unei vieţi curate. Chipul Sfântului Ioan Gură de Aur şi al Sfântului Vasile cel Mare sunt elocvente în acest sens pentru orice slujire arhierească. Încrederea preoţilor şi credincioşilor în ierarh se menţine atunci când aceştia arată fermitate întru apărarea credinţei şi a unei vieţuiri creştine curate". IPS Teofan a subliniat cu acelaşi prilej că aceste gânduri au fost exprimate "dintr-o inimă continuu rugătoare, dintr-o minte luminată de smerenie, dintr-o experienţă de aproape un secol de viaţă". "Singuri trebuie să ne îndreptăm, prin căinţă sinceră, fapte bune, post şi rugăciune..." Părintele Petroniu Tănase a povăţuit credincioşii şi prin intermediul "Ziarului Lumina", în luna aprilie a anului 2009, stareţul Schitului românesc Prodromu de la Muntele Athos vorbind despre păcat şi despre lupta care trebuie dusă împotriva lui: "Otrava păcatului nu se poate tăia cu apă de flori, trebuie leacuri puternice; nu cu jumătăţi de măsură, ci cu luptă pe viaţă şi pe moarte. Părinţii Patericului spun "Dă voinţă şi ia putere" şi alta "Dă sânge şi ia duh". Eşti neputincios, dar Mântuitorul a venit tocmai pentru cei slabi şi bolnavi. "Voieşti să fii sănătos?", ne întreabă El. Trebuie să vrei din toată inima, dă voinţă şi iei putere. Iei putere şi rabzi necazurile, să te împotriveşti vrăjmaşului, să nu cazi în luptă, că fără osteneală nu este mântuire; trebuie să dai sânge ca să iei duh. Harul întăreşte puterile slăbănogite de păcat, vindecă rănile sufleteşti, dar ceea ce am stricat prin voia noastră, singuri trebuie să îndreptăm prin spovedanie curată, prin căinţă sinceră şi prin fapte bune, prin post şi rugăciune. Dacă ne-a plăcut mincinoasa dulceaţă a păcatului, se cade să gustăm şi amărăciunea cea dulce a leacului. Aşa cum bolnavul rabdă operaţie, tăiere, leacuri amare, ştiind că acestea îi aduc mult dorita sănătate, aşa cum răbdăm ostenelile postului în nădejdea că degrabă se apropie Paştile cele luminoase şi vesele, tot aşa să răbdăm şi pătimirile cele curăţitoare de păcat şi mântuitoare, care ne învrednicesc de bucurie neîntreruptă şi de Paştile cel veşnic, de strălucirea, mângâierea şi odihna celor ce s-au ostenit în necazuri şi în toate felurile de chinuri".