Părintele Preda Predescu în temniţa comunistă
Părintele Preda Predescu s-a născut la 24 aprilie 1916 în familia unor agricultori din localitatea dâmboviţeană Bolovani. După şcoala primară din satul natal, tânărul Predescu s-a înscris la Seminarul Teologic „Neagoe Voievod” din Curtea de Argeş (1929-1937), apoi a urmat Facultatea de Teologie din Bucureşti, unde din cauza războiului a obţinut licenţa abia în martie 1945. Din cauza greutăţilor de ordin material, între mai-noiembrie 1941 lucrează ca impiegat-stagiar în Poliţia din Târgovişte. După un concurs susţinut în Ministerul Afacerilor Interne, tânărul Predescu doreşte să lucreze la Poliţia din Bucureşti, dar este detaşat la cea din Hotin, la Biroul administrativ. Tot în 1941 este mobilizat şi trimis la Şcoala militară de infanterie din Ploieşti, iar în următorii doi ani face practică la Centrul de instrucţie automecanizată din Bucureşti. Între 1943 și 1944 este concentrat la Regimentul 2 Care din Bucureşti.
După lăsarea la vatră este hirotonit preot, apoi numit paroh al Parohiei Râncăciov din judeţul Argeş. Este arestat de Securitate în noaptea de 18 spre 19 iulie 1952, în urma unui ordin al Ministerului Afacerilor Interne prin care, în baza unor liste întocmite în fosta arhivă a Siguranţei, se cerea arestarea tuturor celor care fuseseră şefi de sectoare legionare. Părintele Preda Predescu este încarcerat mai întâi la Piteşti, apoi la Jilava, prin Decizia nr. 678 a MAI, primind o detenţie administrativă de 24 luni. Este trimis la muncă forţată în coloniile de la Peninsula (noiembrie 1952), Valea Neagră (ianuarie 1953), Borzeşti (august 1953) şi Oneşti (martie 1954). Ajunge din nou la Piteşti, unde este reţinut sub acuzaţia de „activitate intensă contra clasei muncitoare”.
În această perioadă, Securitatea făcea o evaluare a situaţiei foştilor poliţişti care ar fi fost implicaţi în anchetarea ilegaliştilor comunişti în perioada anterioară anului 1944. Astfel, în decembrie 1954, părintele Predescu este ridicat de la Piteşti şi transferat în arestul Ministerului Afacerilor Interne pentru anchete. Este acuzat de „activitate legionară” şi considerat „legionar vechi”, în urma declaraţiilor mincinoase ale unor „martori”. Părintele a arătat că în timpul vacanţei studenţeşti a fost membru al unui cuib din localitatea natală, obligat prin statutul de student pe care îl avea în perioada guvernării legionare, activitatea fiind modică, cum de altfel se constatase în urma verificărilor făcute de Poliţie înaintea examenului de la MAI. În apărarea sa, a cerut organelor de anchetă o verificare la Patriarhia Română şi la Ministerul Cultelor. În cele din urmă, la 21 iunie 1955, părintele Preda Predescu este eliberat din arestul Ministerului Afacerilor Interne.