Părintele Teofil Părăian împlineşte 80 de ani

Pământul Ortodoxiei româneşti a plămădit din vremuri îndelungate mulţi părinţi şi monahi bine plăcuţi lui Dumnezeu, care s-au rugat pentru lume şi de la care oamenii au primit sfaturi, poveţe şi multă nădejde în momente de încercare. Astăzi, 3 martie, unul dintre cei mai cunoscuţi duhovnici, părintele Teofil Părăian, de la Mănăstirea Brâncoveanu - Sâmbăta de Sus, împlineşte 80 de ani. Personalitatea părintelui arhimandrit Teofil este apreciată de întreaga suflare creştină din România, de ierarhi, de tineri, de preoţi, iar redacţia „Ziarului Lumina“, pentru calitatea dânsului de colaborator constant, îi aduce astăzi un prinos de preţuire şi mulţumire pentru darurile folositoare pe care le oferă de fiecare dată cititorilor noştri.

Numele cunoscutului duhovnic de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, dinaintea călugăriei a fost Ioan. S-a născut pe 3 martie 1929 în satul Topârcea, în apropiere de Sibiu, fiind cel mai mare dintre cei cinci copiii ai părinţilor Ioan şi Elisabeta. De mic copil şi-a pierdut vederea şi de aceea a urmat cursurile primare la Cluj, între anii 1935-1940, într-o şcoală de nevăzători. A întrerupt şcoala între 1940-1942 din cauza războiului, apoi a continuat gimnaziul într-o şcoală de nevăzători din Timişoara. În această perioadă a încercat să intre frate la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, dar, fiind foarte tânăr, acest moment a fost amânat. Părintele Teofil evocă totdeauna cu bucurie aceste momente şi aceste locuri. Într-un interviu realizat pentru Radio Trinitas de pr. Ciprian Apetrei, consilier patriarhal, părintele Teofil a declarat: „Pentru mine, Mănăstirea Brâncoveanu, de la Sâmbăta de Sus este unica mănăstire. Nu zic că nu mai există alte mănăstiri, dar pentru mine nu mai există o altă mănăstire de măsurile Mănăstirii de la Sâmbăta. Mănăstirea aceasta este o mănăstire civilizată, o mănăstire îmbelşugată. Am cunoscut această mănăstire înainte de a mă aşeza aici ca monah. Am venit aici pentru prima oară în 1942, când l-am cunoscut pe părintele Arsenie Boca. Voiam să mă fac călugăr, dar nu s-a putut atunci, pentru că mitropolitul Nicolae Bălan avea avut o concepţie înaltă despre călugărie. Şi ar fi vrut ca această mănăstire să-i cuprindă pe călugării licenţiaţi în teologie“, a spus părintele arhimandrit Teofil. Aici, la mănăstirea brâncovenească, l-a întâlnit pe părintele Arsenie Boca, iar acesta i-a vorbit despre Rugăciunea inimii - Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul - şi l-a sfătuit cum să o practice. Este una dintre întâlnirile şi personajele care i-au marcat cursul vieţii. „Părintele Arsenie mi-a pus în atenţie rugăciunea cu care se mântuiesc călugării, cum numea el Rugăciunea Doamne Iisuse Hristoase. Părintele nu a făcut o teorie cu mine despre rugăciune, ci mi-a spus practic ce să fac, cum să zic“, a mai declarat părintele Teofil pentru Radio Trinitas. „Dacă te faci călugăr, nu mai ai nici o dorinţă decât să fii călugăr“ Între 1943-1948, a urmat cursurile Liceului „Constantin Diaconovici Loga“ din Timişoara, iar în 1948 a devenit student la Institutul Teologic din Timişoara. Despre această perioadă, părintele Teofil a precizat pentru ascultătorii postului de radio al Patriarhiei Române: „Eu am dorit foarte mult lucrul acesta, părinţii mei nu au intervenit cu nimic. A fost hotărârea mea, întemeiată pe gândurile mele de atunci, şi am venit la mănăstire cu toată bucuria. Când am venit la mănăstire, eu fiind deja absolvent de Teologie, ştiam care este situaţia unui călugăr, adică dacă te faci călugăr, nu mai ai nici o dorinţă decât să fii călugăr. Toţi studenţii la Teologie erau în internat. Era o viaţă ca de cazarmă. Aveam un program precis. Toţi studenţii erau obligaţi să fie în internat. Acest sistem era foarte bun, pentru că oamenii învăţau să fie şi disciplinaţi. Nu învăţau numai carte, ci învăţau şi disciplina. Exista şi un program de rugăciune“. „Un duhovnic trebuie să aibă inimă de părinte, inimă de frate, inimă de prieten“ Părintele Teofil a devenit frate la Mănăstirea Sâmbăta, la 1 aprilie 1953, iar pe 15 august a fost tuns în monahism. În mănăstirea în care trăieşte şi astăzi a fost hirotonit diacon pe 15 august 1960, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, de către mitropolitul Nicolae Colan, iar preot şi duhovnic a devenit 23 de ani mai tarziu, pe 13 mai 1983, fiind hitonit de către mitropolitul Ardealului, Antonie Plămădeală. Pe 8 septembrie 1988 primeşte rangul de arhimandrit. Părintele Teofil a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi duhovnici din România şi nu încetează să sfătuiască, să îndrume şi să spovedească pe toţi cei care îl caută pentru a-şi găsi liniştea şi mângâierea sufletească. „Un duhovnic trebuie să aibă inimă de părinte, inimă de frate, inimă de prieten. Să nu fie indiferent, să nu stea în faţa penitentului dezinteresat de cel care a făcut nu ştiu ce păcate. Important este să-l pui pe om pe cale bună, să simţi că vrea să nu mai fie păcătos, să aibă interesul acesta de a se depăşi pe sine însuşi, să vezi că-s convertiţi. Oameni informaţi sunt mulţi, dar oameni care cred în ceea ce ştiu sunt puţini“, a mai spus părintele Teofil Părăian. Înzestrat cu darul cuvântului Părintele Teofil a scris articole încă din studenţie, la îndemnul mitropolitului Nicolae Mladin. A publicat numeroase studii în revistele teologice, însă propovăduirea cuvântului Sfintei Scripturi şi al Sfinţilor Părinţi ai Bisericii a început pentru cunoscutul duhovnic după anul 1990, când în ţara noastră a fost posibă din ce în ce mai mult editarea şi publicarea cărţilor de structură teologic-duhovnicească. Din anul 1992, părintele Teofil a început să fie invitat foarte des să susţină conferinţe pe diverse teme în cadrul centrelor universitare, fiind foarte iubit şi apreciat de tineri. „Darul meu cel mai de căpetenie este cel al cuvântului. La început nu eram hirotonit, dar părinţii mă rânduiau la predică. Apoi am continuat când am ajuns preot, iar din â90, când s-a dat libertatea cuvântului, am ţinut conferinţe la care am fost invitat în special de tineri, de arhierei şi de preoţi. Am ţinut conferinţe în vreo 100 de oraşe, din ţara noastră, unele sunt centre studenţeşti; am ţinut cuvântări şi în săli publice şi din toate acestea au apărut 35 de cărţi care s-au tipărit şi răspândit în ţară“, a mai spus părintele Teofil. ▲ „Dăruiţi entuziasm tineresc şi echilibru matur celor care caută sfat părintesc“ ▲ Mesajul de felicitare al PF Patriarh Daniel adresat părintelui Teofil Părăian, la împlinirea a 80 de ani ▲ Preacuvioase Părinte Teofil, Cu prilejul acestei binecuvântate aniversări, privind tainica chemare pe care Hristos Domnul v-a adresat-o şi admirând neobosita lucrare pe care o împliniţi ca răspuns în Biserica Sa, vă transmitem preţuirea şi binecuvântarea Noastră. Căutat şi ascultat de credincioşii doritori de îndrumare spirituală, cuvântul Preacuvioşiei Voastre este privit ca al unui duhovnic înţelept. Cultivând în viaţă cu recunoştinţă darurile primite, Dumnezeu v-a dat puterea de a privi, cu discernământ duhovnicesc şi pastoral, chipul sufletesc al celor care vă cer sfatul. Prin cărţile mărturisitoare, peste treizeci la număr, prin predicile misionare, prin conferinţele la care sunteţi invitat şi prin interviurile pe care le acordaţi numeroaselor publicaţii religioase, dar şi unor posturi de radio şi televiziune, cu precădere Radio TRINITAS şi Televiziunea TRINITAS TV, dăruiţi entuziasm tineresc şi echilibru matur celor care caută sfat părintesc. Având ca reper Sfânta Scriptură şi model viaţa şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi, dar şi experienţa duhovnicească proprie în mănăstire, prezentaţi cu multă râvnă şi bogată înţelepciune dreapta credinţă, adresându-vă atât oamenilor simpli, cât şi intelectualilor, atât personalităţilor din viaţa publică, cât şi tinerilor care au mare nevoie de sfat. Trăitor în Mănăstirea Sâmbăta de Sus, ctitorie a Sfântului voievod martir Constantin Brâncoveanu, promovaţi o legătură frumoasă între teologie şi literatură, realizând prin cuvânt îndrumător simbioza dintre valorile spirituale şi creaţiile artistice. Cu recunoştinţă faţă de Dumnezeu pentru darul pe care l-a făcut Bisericii noastre în persoana Preacuvioşiei Voastre, vă dorim zile îndelungate, cu deplină sănătate, rugându-L pe Hristos Domnul să vă ţină aprinsă candela lăuntrică a credinţei, dăruindu-vă bucuria de a fi mereu sfeşnic luminos al Ortodoxiei româneşti. Întru mulţi şi buni ani! Cu aleasă preţuire şi binecuvântare, † DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române