Părintele Vasile Dolinescu în detenţia comunistă

Suntem în Vinerea Patimilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi se cuvine să vorbim despre cei care L-au urmat până la moarte şi care în Biserică se numesc martiri. Ortodoxia românească şi-a dat tributul de martiri în perioada persecuţiei comuniste, iar cercetările de arhivă ne descoperă tot mai mult acest trecut zbuciumat. Părintele Vasile Dolinescu s-a născut la 10 februarie 1888, în Dimăcheni, judeţul Dorohoi. Între 1896 şi 1900 urmează şcoala primară din Botoşani, apoi din 1901 şi până în 1908 Seminarul Teologic „Veniamin“ din Iaşi. Doreşte să-şi întregească studiile de teologie şi să profeseze, între 1908 şi 1911 urmând facultatea din Bucureşti, apoi Seminarul pedagogic „Titu Maiorescu“. În 1912 este hirotonit diacon pe seama Catedralei episcopale din Huşi, apoi preot şi numit paroh cu data de 1 aprilie 1913 la Parohia „Sfinţii Mina şi Haralambie“ din Bârlad. Aici s-a dedicat activităţii pastoral-misionare prin: înfiinţarea Căminului cultural „Sfântul Mina“, cu o bibliotecă de 395 volume; participarea la numeroase întruniri preoţeşti în care a ţinut conferinţe precum cea din noiembrie 1934, cu tema „Mijloacele cele mai potrivite de combatere şi readucere la Biserică a stiliştilor şi a sectanţilor“, sau la 25 septembrie 1942, când a vorbit despre „Viaţa şi activitatea arhiereilor Filaret şi Neofit Scriban“; strângerea de numeroase colecte financiare cu ajutorul enoriaşilor pentru susţinerea cantinei eparhiale din localitate; pledarea pentru o „educaţie moral-religioasă“ a tinerilor din şcolile bârlădene, numirea unui misionar eparhial şi respectarea repaosului duminical de către autorităţile statului. Datorită prestigiului de care se bucura în rândul confraţilor de slujire, o perioadă de timp a ocupat postul de protopop de Tutova. A fost decorat în 1924 cu „Răsplata muncii“ clasa I şi în 1926 cu Ordinul „Coroana României“ în grad de cavaler pentru serviciul adus patriei. A fost paroh la biserica sa de suflet până în 1948, ca pensionar continuând să slujească. Deoarece era unul dintre slujitorii de seamă ai Bârladului, după 1948 părintele Dolinescu a intrat în vizorul autorităţilor comuniste. În noaptea de 15 spre 16 august 1952 a fost arestat de Securitate şi anchetat în arestul de la Bârlad. Motivul oficial era că părintele făcuse parte din conducerea locală liberală, atât până în 1938, cât şi după 1945. În fapt, părintele fusese ridicat de organele de represiune deoarece: „În predicile pe care le-am ţinut, spunea el în anchetă, am vorbit despre martirii creştini şi despre primejdiile credincioşilor, că trebuie să sufere pentru Hristos“. La dosar ca probe acuzatoare erau adunate diferite note informative cu privire la afirmaţiile părintelui, de genul: „S-au pus biruri grele pe popor; poporul e dezbrăcat şi flămând; bunătăţile noastre merg în Rusia; guvernul şi-a pierdut capul, căci a arestat pe cei mai buni oameni“. În consecinţă, organele de represiune i-au dat părintelui Dolinescu o detenţie administrativă, trimiţându-l la muncă forţată în colonia Capul Midia de la canal. Însă, din cauza regimului inuman de muncă, la 6 ianuarie 1953, de praznicul Bobotezei, pr. Vasile Dolinescu trecea la cele veşnice.