Părintele Victor Paul în închisorile comuniste

La începutul anilor '50, mulţi români erau convinşi de începerea unui război împotriva Uniunii Sovietice prin venirea americanilor atât de mult aşteptaţi. În zona muntoasă din vestul României se vorbea chiar de paraşutarea unor unităţi militare anglo-americane sau româneşti pregătite special în lagăre din Austria şi Germania. Iar pentru aceasta s-au închegat veritabile grupuri armate anticomuniste în munţi, constituite din foşti membri ai partidelor interbelice, oameni simpli, agricultori, care sperau că vor scăpa de urgia comunistă. Acestea erau susţinute cu alimente, bani şi diverse alte lucruri de către cei din localităţile împrejmuitoare. Preotul Paul Victor, parohul din Bulzeştii de Sus, din Hunedoara, a fost unul dintre susţinătorii celor din munţi, în speranţa unei apropiate eliberări de sub cizma sovietică. El slujea în satul natal din 1934, după ce urmase Liceul Ortodox din Brad şi Academia Teologică din Sibiu. La propunerea învăţătorului Ioan Blăgăilă, din Arad, în martie 1950, părintele Victor a acceptat participarea la acţiuni anticomuniste în eventualitatea paraşutării unor trupe în munţi. Însă organele de represiune care urmăreau cu atenţie închegarea unor astfel de grupuri anticomuniste, după trei ani, au ajuns la părintele Paul Victor. De praznicul Sf. Mare Mucenic Gheorghe al anului 1953, părintele Paul Victor a fost arestat şi trimis în ancheta Securităţii de la Deva, apoi la Arad. În urma anchetelor, părintele a fost considerat capul unui lot de 11 persoane, format din agricultori, profesori şi studenţi, şi trimis în justiţie. Prin Sentinţa nr. 231 din 31 martie 1954 a Tribunalului Militar Timiş a fost condamnat la 4 ani închisoare corecţională, pentru "uneltire contra ordinii sociale". La recurs a mai primit doi ani de detenţie, pentru ca, la expirarea pedepsei, să fie trimis, până în 1961, în domiciliu obligatoriu la Viişoara, în Bărăgan. La 4 decembrie 1962 a trecut la cele veşnice.