Patriarhii Iustin şi Teoctist, în amintirea Bisericii

Vrednicii de pomenire patriarhi adormiţi întru Domnul Iustin Moisescu şi Teoctist Arăpaşu au fost comemoraţi la Catedrala patriarhală din Bucureşti, sâmbătă, 30 iulie. În această zi s-au împlinit patru ani de la mutarea la veşnicele lăcaşuri ale celui de-al cincilea patriarh al României.

Credincioşi din Bucureşti şi din ţară, preoţi, monahi şi monahii s-au adunat cu mic, cu mare în Catedrala de pe Dealul Patriarhiei, sâmbătă, încă de dimineaţă, pentru a înălţa o rugăciune şi un gând de preţuire pentru doi dintre marii păstori ai Bisericii Ortodoxe Române. După Sfânta Liturghie, Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de preoţii slujitori ai Catedralei, stareţi de la diferite mănăstiri bucureştene şi diaconi, a oficiat o slujbă de pomenire pentru patriarhii Teoctist Arăpaşu, la comemorarea a patru ani de la trecerea sa la cele veşnice (30 iulie 2007) şi Iustin Moisescu, la împlinirea a 25 de ani de la mutarea sa la Domnul (31 iulie 1986). În cuvântul rostit, Preasfinţitul Varlaam a elogiat amintirea celor doi patriarhi, "care au trăit în vremuri grele, dar care, în ciuda greutăţilor pe care le-au traversat ca păstori ai Bisericii, au lăsat în urma lor, în viaţa Bisericii şi în viaţa noastră, urme adânci, lucruri care îi fac vrednici de veşnică amintire şi pomenire." "Lucrări extraordinare, de negândit pentru perioada atât de grea a acelor ani" Patriarhul Iustin Moisescu, născut la începutul lunii martie a anului 1910, în Cândeştii Argeşului, a fost fiul unui învăţător ce avea să moară mai apoi ca erou în Primul Război Mondial. A studiat vreme îndelungată în afara graniţelor ţării, în Grecia şi Franţa, după care a fost profesor al Catedrei de studiul Noului Testament la Facultăţile de Teologie din Varşovia, Cernăuţi, Suceava şi Bucureşti. În 1956 a fost chemat pe scaunul de mitropolit al Ardealului, unde a păstorit un singur an, apoi, din ianuarie 1957, a fost chemat de Sfântul Sinod la cârma Bisericii din Moldova. "Douăzeci de ani în fruntea Mitropoliei Moldovei au însemnat realizări tot atât de multe. Cei care vin din Moldova cunosc aceste lucrări extraordinare, de negândit pentru perioada atât de grea a acelor ani", a subliniat PS Varlaam Ploieşteanul. În 1977 devine patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. "Patriarhatul său, întins pe o perioadă de nouă ani, a fost, de asemenea, plin de realizări, întrucât a continuat şi aici, la Bucureşti, atât cât vremurile i-au permis, să continue lucrarea de restaurare şi consolidare a bisericilor şi mănăstirilor, multe dintre ele grav afectate de cutremurul de pământ chiar din anul chemării sale la slujirea de patriarh al ţării", a mai adăugat Preasfinţia Sa. De personalitatea sa este legată şi o amplă activitate cărturărească şi editorială. Patriarhul Iustin a pus bazele colecţiei "Părinţi şi Scriitori Bisericeşti", proiectată să apară în 90 de volume, din care au apărut în timpul vieţii sale peste 20. Patriarhatul său a fost întrerupt brusc la vârsta de 76 de ani, acum 25 de ani. Patriarhul Teoctist "a văzut învierea Bisericii" Urmaşul său, Teoctist Arăpaşu, s-a născut la cinci ani după naşterea patriarhului Iustin Moisescu, în luna februarie a anului 1915, în localitatea Tocileni din judeţul Botoşani, din părinţi ţărani, însă credincioşi, de la care a învăţat dragostea faţă de neam şi faţă de credinţa strămoşească. A îmbrăcat haina monahală la numai 14 ani, intrând în obştea Schitului Sihăstria Voronei. A urmat cursurile Seminarului de la Mănăstirea Cernica, după care a absolvit Facultatea de Teologie din Bucureşti, iar din 1946 a studiat la Facultatea de Litere şi Filosofie din Iaşi. În 1950 a primit ascultarea de episcop-vicar patriarhal, slujire care a durat 12 ani, îndeplinind multă vreme şi numeroase alte sarcini administrative şi bisericeşti, printre care cele de rector al Institutului Teologic din Bucureşti şi secretar al Sfântului Sinod. A fost apoi ales episcop al Aradului din 1962, unde a păstorit până în 1973, când a fost chemat să slujească Biserica din Oltenia, ca mitropolit, iar de aici, după instalarea patriarhului Iustin Moisescu în fruntea Bisericii, a fost ales mitropolit al Moldovei şi Sucevei, păstorind aici din 1977. Anul 1986 marchează trecerea sa în scaunul de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române. Ca patriarh, a reînfiinţat eparhiile dispărute în perioada comunistă şi a dat naşterea altora noi, pentru românii plecaţi în străinătate, la muncă. "Patriarhatul său, de o perioadă lungă, a însemnat nu doar o perioadă de realizări, ci şi o mare bucurie pentru patriarhul care a fost binecuvântat de Dumnezeu ca să vadă învierea Bisericii Sale care a fost răstignită şi pusă pe cruce vreme de aproape 50 de ani", a spus Preasfinţitul Varlaam, evocând trista perioadă a comunismului, pe care patriarhul Teoctist a înfruntat-o cu demnitate. "Mai ales după 1989, o mare parte a energiei sale a canalizat-o spre realizarea unui vis secular, început de primul patriarh al României, Miron Cristea, şi anume înălţarea Catedralei Mântuirii Neamului", a mai amintit Preasfinţitul Episcop-vicar. Moştenirea lor: o Biserică vie PS Varlaam Ploieşteanul a mai arătat că amândoi patriarhii, atât Iustin Moisescu, cât şi Teoctist Arăpaşu, rămân în conştiinţa Bisericii ca doi părinţi care s-au străduit din toate puterile lor şi au pus în slujba Bisericii toţi talanţii pe care i-au primit de la Dumnezeu, înmulţindu-i, spre progresul Bisericii şi al poporului. "Biserica trebuie să exprime toată recunoştinţa şi toată mulţumirea pentru munca lor plină de osteneală, pentru jertfelnicia lor, pentru sacrificiile pe care le-au făcut ca să ne lase nouă, generaţiei de astăzi, o Biserică vie, o Biserică dinamică, o moştenire neştirbită care vine din zorii istoriei poporului român. Să ne rugăm, iubiţi credincioşi, ca Dumnezeu să le răsplătească multa osteneală şi multa jertfelnicie. Să aşeze sufletele lor în lumina celor drepţi şi exemplul şi pilda lor să fie pentru noi, cei care trăim în libertate, o icoană, un model de slujire a Bisericii şi de păstrare a credinţei noastre strămoşeşti", i-a îndemnat Preasfinţia Sa pe credincioşii aflaţi în catedrală.