Patriarhul României a resfințit biserica istorică „Sfânta Vineri” din Ploiești

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a poposit în Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci în mijlocul credincioșilor Parohiei „Sfânta Vineri” din cadrul Protopopiatului Ploiești Nord. Întâi­stătătorul Bisericii noastre a rostit cu acest prilej un cuvânt de învățătură și a săvârșit slujba de târnosire a bisericii parohiale, în urma finalizării unui amplu proces de ­restaurare și înfrumusețare. Totodată, cei care au sprijinit parohia în realizarea acestor lucrări, precum și a altor proiecte, au primit din partea Preafericirii Sale distincții.

Încă o biserică istorică din municipiul Ploiești a fost readusă la strălucirea originală, în cadrul unui amplu proiect de restau­rare, consolidare și înfrumusețare, finanțat din fonduri europene. În urma finalizării acestor lucrări, în Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci, biserica Parohiei „Sfânta Vineri” din cadrul Protopopiatului Ploiești Nord, aflată sub ocrotirea Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași și a Sfintei Mucenițe Paraschevi din Roma, a primit din nou veșmântul sfințeniei. Astfel, în dimineața acestei zile, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârșit Sfânta Liturghie pe un podium amenajat în proximitatea lăcașului de rugăciune, înconjurat de un sobor de clerici, din care au făcut parte părintele Dumitru Ștefănescu, consilier administrativ al Arhi­episcopiei Bucureștilor, părintele protoiereu Adrian Matei de la Protopopiatul Ploiești Nord, părintele protoiereu Mihăiță Stroe de la Protopopiatul Ploiești Sud, părintele paroh Petre Mihai, precum și alți preoți și diaconi.

„În Cruce se ascunde puterea Învierii”

La finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învățătură în care a evidențiat faptul că Sfânta Cruce este semnul iubirii jertfelnice și milostive a lui Dumnezeu pentru oameni. „În Cruce se ascunde puterea Învierii deoarece Sfânta Cruce ne arată iubirea smerită și milostivă a lui Hristos, care este mai tare decât moartea și decât frica de moarte, decât instinctul conservării. Iisus Hristos, din iubirea față de Dumnezeu Tatăl, S-a arătat ascultător până la moarte și încă moarte pe Cruce, vindecând astfel păcatul neascultării protopă­rinților Adam și Eva. De aceea, se spune că Hristos este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii, adică păcatul neascultării oamenilor, din care derivă toate păcatele lumii. Prin ascultarea Sa jertfelnică și smerită până la moarte, Iisus a arătat iubirea Sa smerită și milostivă, iar prin Învierea Sa din morți a arătat puterea și slava Sfintei Cruci. Astfel, semnul Sfintei Cruci este deodată semnul suferinței prin răbdare și smerenie, dar și semnul biruinței și al Învierii. De aceea, în noaptea de Paști, preotul nu ascunde Crucea, ci o ridică în văzul tu­turor, adaugă lângă ea lumânarea Învierii și proclamă cu voce tare: Hristos a înviat! și se răspunde Adevărat a înviat! Astfel, puterea Învierii este ascunsă în smerenia Crucii și Hristos Domnul, prin iubirea Sa smerită și milostivă, a transformat suferința în biruință, a transformat suferința în speranță și, în același timp, a transformat un instrument de tortură și ocară în semn de biruință prin puterea iubirii smerite, singura iubire pe care Dumnezeu o prețuiește. În consecință, Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci ne îndeamnă să privim semnul Sfintei Cruci ca fiind semnul iubirii milostive și smerite a lui Hristos, mai tare decât moartea”, a arătat Întâistătătorul Bisericii noastre.

Totodată, Patriarhul României a evidențiat faptul că, în tradiția și cultura românească, Sfânta Cruce, ca semn de biruință, ocupă un loc central. „Sfânta Cruce este pe biserică asemenea steagului de pe un catarg de corabie. Crucea se află, de asemenea, pe obiectele sfinte din biserică, pe veșmintele slujitorilor Sfântului Altar. Crucea se află la răscruce de drumuri, este pusă de credincioși lângă fântână, pe înălțimi unde locuiesc creștinii, pentru a ne aminti de Colina Golgotei, unde Iisus a fost răstignit. Semnul Sfintei Cruci se află sculptat pe porțile caselor țăranilor credincioși, pentru ca atunci când se intră în curtea sau casa unui creștin să intrăm cu respect, ca și când am intra într-o biserică. Semnul crucii se poartă la gât începând cu Botezul copilului, fiind adesea cusut și pe costumul tradițional pentru a arăta credința și respectul față de iubirea lui Hristos smerită și milostivă, care ne-a adus mântuire și viață veșnică. Mamele noastre, înainte sau după ce coceau pâinea în cuptor, făceau peste ea semnul Sfintei Cruci pentru a ne aduce aminte de Hristos, Care a spus că El este pâine ce S-a coborât din cer, arătându-se că prin sfințire pâinea devine ­Euharistie, Sfântă Împărtășanie. Peste tot, semnul Sfintei Cruci este semnul biruinței asupra egoismului și arătare a iubirii smerite și darnice. Pe mormintele celor dragi ai noștri sunt așezate sfinte cruci care sunt semnul așteptării învierii celei de obște. Astfel, Sfânta Cruce îl însoțește pe creștin în timpul vieții, dar și la mormânt”, a spus Preafericirea Sa.

Ranguri și distincții pentru ctitori și ostenitori

La finalul cuvântului său, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a acordat o serie de ranguri și distincții celor care s-au evidențiat prin sprijinirea lucrărilor și proiectelor derulate în cadrul parohiei ploieștene. Părintele paroh Petre Mihai și părintele coslujitor Eugen Florea au primit hirotesia în rangul de iconom stavrofor, iar părintele Cătălin Groparu de la aceeași parohie în rangul de iconom. Ordinul „Sfinții Martiri Brâncoveni” pentru mireni a fost acordat familiei Vasile și Marilena Ene. Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus” a fost oferit lui Flaviu Pop, precum și familiilor Nelu și Florica Badea, respectiv Bogdan și Adriana Conț. De asemenea, Diploma omagială cu medalia comemorativă a anului 2022 a fost oferită familiilor Viorel și Constanța Ghinea, Bogdan și Oana Drăgușoiu, Mihai și Andreea Patrichi, Nicolae și Felicia Ion, Ioan și Elena Andrei, Paul și Nicoleta Gopa, Ionuț și Alina Stoica, Eduard și Irina Stoienică, Răzvan Lucian și Diana Alexandra Ion. Aceleași distincții le-au mai primit și Liviu Dragomir, arhitect Călin Hoinărescu (post mortem), Adrian Anghel, Liviu Gabriel Mușat, Bogdan Toader, Iulian Dumitrescu, Andrei Volosevici, Cornel Condurache, Irina Sava, Elena Buzățel și Emil Roma.

Totodată, parohia a primit din partea Patriarhului României o cruce de binecuvântare realizată la Atelierele Patriarhiei, un kilogram de tămâie naturală, un exemplar din Ceaslovul Mare și alte noutăți editoriale apărute la Editurile Patriarhiei.

La rândul său, părintele paroh Petre Mihai a mulțumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru prezența în mijlocul parohienilor, pentru bogatul cuvânt de învățătură, pentru binecuvântarea tuturor eforturilor de înfrumusețare a sfântului lăcaș și pentru toată purtarea de grijă părintească arătată față de parohie, oferindu-i un buchet de flori. Totodată, părintele paroh și-a manifestat recunoștința față de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieș­teanul pentru săvârșirea Sfintei Liturghii, dar și față de părinții împreună-slujitori, credin­cioși și toți cei care au contribuit de-a lungul timpului la realizarea lucrărilor de la biserica parohială.

Târnosirea bisericii istorice

În continuare, soborul de slujitori în frunte cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârșit slujba de târnosire a sfântului lăcaş. În cadrul rânduielii, biserica a fost înconjurată, săvârșindu-se trei opriri unde s-au citit fragmente evanghelice, zidurile din partea de miazăzi, răsărit și miazănoapte fiind unse cu Sfântul și Marele Mir și stropite cu apă sfințită. Apoi, în piciorul Sfintei Mese au fost așezate fragmente de sfinte moaște mucenicești, prestolul fiind spălat cu apă înmiresmată, stropit cu apă sfințită și uns cu Sfântul și Marele Mir, iar la final pecetluit și acoperit cu veșminte specifice. În cadrul slujbei au mai fost sfințite și icoanele de pe catapeteasmă și pictura murală din biserică, realizată de Gheorghe Tatta­rescu și restaurată în perioada din urmă.

La finalul rânduielii de târnosire, Prea­fericirea Sa a rostit un cuvânt de binecuvântare în care i-a felicitat pe toți cei care s-au implicat în realizarea lucrărilor desfășurate la biserica parohială, arătând faptul că aici este locul de întâlnire a omului cu Dumnezeu: „Iubirea noastră față de Dumnezeu se vede și din modul în care noi întreținem biserica lui Hristos, o păstrăm, o împodobim, o curățim și venim să ne întâlnim cu El în biserica Lui. Dumnezeu este pretutindeni prezent, dar mai ales acolo unde este chemat. El nu sparge poarta sufletului, ci stă la ușă și bate, iar dacă cineva deschide ușa sufletului, El intră împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt și arată comuniunea de iubire. De aceea, Dumnezeu este în modul cel mai intens atent și prezent în locul în care este chemat mai mult”.