Patriarhul României la Mănăstirea Țigănești

Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie - 02 Mai 2018

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a aflat în Duminica a 4-a după Paşti în mijlocul obştei monahale de la mă­năstirea ilfoveană Ţigăneşti. Cu acest prilej, Preafericirea Sa a rostit un cuvânt de învăţătură în care a evidenţiat înţelesurile ce se desprind din Sfânta Evan­ghelie despre vindecarea slăbănogului de la Vitezda, săvârşită de Mântuitorul Hristos.

Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat că tot timpul suntem chemaţi să înfăptuim binele, atât în zi de lucru, cât şi în zi de sărbătoare. „Evanghelia ne arată că îndată ce iudeii au văzut că omul acesta s-a vindecat şi şi-a luat patul său, adică rogojina pe care stătea, şi a început să umble, s-au mirat şi s-au tulburat şi au spus: «Este zi de sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-şi iei patul» (Ioan 5, 10). Sfântul Ioan Gură de Aur spune că, de fapt, nu i-a supărat pe evrei faptul că acest om vindecat şi-a luat patul său şi a umblat în zi de sabat, ci din invidie au spus aceasta, pentru că Iisus l-a vindecat şi Şi-a arătat puterea Sa dumnezeiască. Deci, mulţi dintre cărturari şi farisei şi dintre iudei Îl invidiau pe Iisus pentru că face minuni, că vindecă pe cei suferinzi. Dar ei au dorit să-şi camufleze, să mascheze invidia lor cu respectul pentru ziua sâmbetei, pentru că e zi de sărbătoare în care nu se lucrează. Mântuitorul ne arată însă că în orice zi putem ajuta un om suferind, este bine s-o facem, în zi de lucru sau în zi de sărbătoare, pentru că iubirea milostivă faţă de cei suferinzi, faţă de cei săraci este mai tare decât orice sărbătoare. Fapta bună Îl arată pe Dumnezeu lucrător în omul care ajută pe cei suferinzi”, a spus Părintele Patriarh Daniel.

În continuare, Patriarhul României a evidenţiat faptul că minunea vindecării slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos este deodată Doctor şi Duhovnic de­săvârşit. „Evanghelia ne mai arată că, îndată ce s-a vindecat acest om paralizat de la scăldătoarea Vitezda, care într-adevăr a cunoscut mila sau îndurarea lui Dumnezeu, s-a dus la Templu să mulţumească Domnului. Şi acolo, Iisus a vorbit cu el. Iisus îl aştepta la Templu, deoarece ştia că el vine să mulţumească lui Dumnezeu. Omul paralizat a simţit că vindecarea sa s-a făcut de către un om necunoscut, dar în care se afla lucrătoare puterea vindecătoare a lui Dumnezeu. Şi acolo în Templu, faţă către faţă, fără ca să audă toată lumea, în mod foarte discret, Iisus i-a zis: «Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău» (Ioan 5, 14). Prin aceasta Mântuitorul S-a arătat a fi deodată Doctor şi Duhovnic. L-a vindecat pe cel paralizat ca Doctor, iar ca Duhovnic i-a spus «de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău». Vedem aici că era o anumită legătură între suferinţa sau boala omului paralizat şi trecutul său păcătos. Mântuitorul însă nu divulgă păcatul, nu spune care este păcatul, nici când şi cum l-a săvârşit acest om. Aici vedem că Iisus Hristos vindecă şi ridică, dar nu umileşte, nu îl denigrează pe cel păcătos. Iisus nu l-a certat pe cel păcătos înainte de vindecare şi nici nu l-a lăsat cum a fost, ci l-a vindecat trupeşte şi l-a îndreptat sufleteşte”, a explicat Preafericirea Sa.

Întâistătătorul Bisericii noastre a mai afirmat că Evanghelia ne prezintă cum bolnavul a transformat suferinţa în pocăinţă, iar pocăinţa în speranţă. „De ce Mântuitorul Iisus Hristos a mers spre acest om suferind de 38 de ani. Pentru că a constatat că multa lui suferinţă l-a dus la multă pocăinţă. Multa lui suferinţă de 38 de ani l-a făcut răbdător, smerit şi cu speranţă neîntreruptă.

Fiindcă a simţit că paralizatul a unit suferinţa cu pocăinţa, Hristos a venit să-i ierte păcatele şi să-l ridice din boală. Evanghelia ne arată cum paralizatul de 38 de ani a transformat suferinţa în pocăinţă şi pocăinţa în speranţă. Printr-o răbdare şi o smerenie desăvârşită, el nu a judecat pe cei din jur, care nu l-au ajutat, nu i-a blestemat, nu i-a vorbit de rău, dar nici nu a căzut în deznădejde. De atâtea sute şi mii de ori a încercat să intre în apă şi nu a putut, dar nu şi-a pierdut speranţa. A sperat că într-o zi Dumnezeu îl va ajuta. Şi fiindcă în mulţimea de oameni nu mai era nici un om milostiv, L-a aşteptat pe Dumnezeu-Omul Cel milostiv, pe Iisus Hristos, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Preafericirea Sa a mai evidenţiat că prin ajutorul oferit semenilor noştri, devenim mâinile iubirii milostive ale lui Hristos. La final, Patriarhul României a oferit Mănăstirii Ţigăneşti pachete cu tămâie naturală din Oman şi mai multe cărţi apărute recent la Editurile Patriarhiei Române. De asemenea, Preafericirea Sa le-a oferit iconiţe tuturor celor care au participat la Sfânta Liturghie.