Patriarhul românilor a plecat la Domnul
▲ Luni, 30 iulie 2007, Patriarhul României a trecut la cele veşnice, în urma unui stop cardiac, la vârsta de 92 de ani ▲ Vestea morţii sale a surprins şi a îndoliat întreaga Biserică Ortodoxă Română ▲ După aflarea tulburătoarei veşti, în toate eparhiile Patriarhiei Române, atât din ţară, cât şi din diaspora, clopotele bisericilor au fost trase pentru Patriarhul Bisericii noastre şi s-au oficiat slujbe de pomenire▲ Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a condus Biserica Ortodoxă Română peste 20 de ani, păstorind în vremuri de prigoană a credinţei creştine, ştiind să păstreze unitatea şi echilibrul în perioada tulbure de după căderea comunismului ▲ A fost cel mai longeviv patriarh al Bisericii Ortodoxe Române ▲ Unul dintre proiectele sale de suflet a fost acela de a ridica în Capitală Catedrala Mântuirii Neamului ▲
Prea Fericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a trecut la cele veşnice luni, 30 iulie, la ora 17.00, la Institutul Clinic Fundeni din Bucureşti. PF Părinte Teoctist a fost supus în aceeaşi zi unei intervenţii chirugicale pe care o trecuse cu bine. În perioada postoperatorie, pe fondul unor suferinţe cronice, a dezvoltat o suită de complicaţii cardiace care au culminat cu o oprire a cordului ce nu a răspuns la manevrele de resuscitare. Vestea morţii sale a surprins şi a îndoliat întreaga Biserică Ortodoxă Română. PF Părinte Teoctist a condus Biserica Ortodoxă Română peste 20 de ani, păstorind în vremuri de prigoană a credinţei creştine. După aflarea tulburătoarei veşti, în toate eparhiile Patriarhiei Române, clopotele bisericilor au tras pentru Patriarhul românilor şi s-au oficiat slujbe de pomenire.
79 de ani închinaţi lui Hristos
Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist s-a născut la 7 februarie 1915 în satul Tocileni, judeţul Botoşani, ca cel de-al zecelea copil al familiei Dumitru şi Marghioala Arăpaşu, primind la botez numele de Teodor. Între 1921 şi 1927 urmează cursurile şcolii primare în satul natal, iar în anul 1928 intră ca frate la Schitul Sihăstria Voronei din judeţul Botoşani. În anul 1929 este admis la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamţ, iar între 1932-1940 urmează cursurile Seminarului Teologic Monahal de la Mănăstirea Cernica de lângă Bucureşti. La 6 august 1935, depune voturile monahale la Mănăstirea Bistriţa, Neamţ, primind numele de Teoctist.
La 4 ianuarie 1937, Mitropolitul Pimen al Moldovei aprobă hirotonia monahului Teoctist în treapta de ierodiacon. A fost hirotonit de arhiereul Ilarion Băcăoanul, în Biserica „Precista“ din Roman, pe seama Mănăstirii Bistriţa. Între 1940-1944 urmează cursurile Facultăţii de Teologie a Universităţii din Bucureşti. În această perioadă a fost rânduit de patriarhul Nicodim, în diferite ascultări la birourile Arhiepiscopiei Bucureştilor şi apoi în postul de diacon la Catedrala patriarhală. În 1945 obţine licenţa în Teologie cu calificativul „magna cum laudae“. La 1 martie 1945, la cererea sa, este transferat în postul de preot la Catedrala mitropolitană din Iaşi, apoi la la 25 martie 1945 mitropolitul Irineu Mihalcescu îl hirotoneşte ieromonah la acest sfânt lăcaş. În martie 1946 este numit mare ecleziarh al Catedralei mitropolitane din Iaşi şi este ridicat la rangul de arhimandrit.
Între 1946-1950 îndeplineşte, pe rând, funcţiile de mare ecleziarh al Catedralei mitropolitane, exarh al mănăstirilor, iar din anul 1948, ocupă postul de vicar administrativ al Mitropoliei. Între 1946-1947 urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie la Universitatea din Iaşi.
57 de ani de arhierie
La propunerea patriarhului Justinian Marina, la 28 februarie 1950, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române îl alege Episcop-Vicar Patriarhal. La 5 martie 1950 este hirotonit Episcop de către patriarhul Justinian Marina, mitropolitul Firmilian al Olteniei şi episcopul Chesarie al Dunării de Jos. Între 1950 şi 1954 este rectorul Institutului Teologic din Bucureşti, având în acelaşi timp şi atribuţiile de Secretar al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi de Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. La 28 iulie 1962 Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales Episcop al Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului, având sub jurisdicţie Vicariatul de la Gyula şi doua protopopiate din Banatul Sârbesc. În aprilie 1963, Congresul Episcopiei Ortodoxe Române din America l-a ales în postul de Episcop de Detroit, SUA, iar Sfântul Sinod a aprobat alegerea şi i-a acordat rangul de Arhiepiscop. Din cauza neacordării vizei, n-a putut lua în primire conducerea efectivă a Episcopiei Ortodoxe Române din Statele Unite ale Americii şi Canada. Între 1969-1970 – a suplinit Episcopia Oradiei.
La 28 ianuarie 1973, Colegiul Electoral Bisericesc îl alege Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei, iar la 25 septembrie 1977 - Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei, fiind instalat la 12 octombrie 1977. Între iulie 1980 şi ianuarie 1882 suplineşte postul de Arhiepiscop al Sibiului şi Mitropolit al Transilvaniei. La 9 noiembrie 1986 este ales Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungrovlahiei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. A fost înscăunat în Catedrala patriarhală de mitropoliţii ţării în prezenţa patriarhilor Ierusalimului şi ai Bulgariei, a reprezentanţilor tuturor Bisericilor Ortodoxe, ai Bisericii Romano-Catolice, ai Bisericilor Protestante şi a reprezentanţilor forurilor de Stat, la 16 noiembrie 1986.
Treisprezece volume de predici
Prea Fericitul Părinte Teoctist era membru de onoare al Academiei Române, Doctor Honoris Causa al Universităţii Bucureşti (1995), al Universităţii „Al. Ioan Cuza“ din Iaşi şi al altor universităţi din ţară, Doctor Honoris Causa al Universităţii Catolice din Lublin, Polonia (2000). A obţinut, în anul 1991, premiul „Timotei Cipariu“ al Academiei Române, pentru tipărirea, în 1988, a ediţiei jubiliare a Bibliei de la Bucureşti (1991), dar şi diferite distincţii bisericeşti acordate de Patriarhiile Antiohiei, Ierusalimului şi Moscovei şi de Bisericile Ortodoxe ale Greciei, Cehiei Slovaciei şi Finlandei.
Între 1750-1760 a alcătuit monografia închinată Mitropolitului Iacob Putneanul, a editat Liturghierul românesc de la 1679 al Mitropolitul Dosoftei. Este autorul studiilor „Mitropolitul Dosoftei - autor al limbajului liturgic“ şi „Opera Sf. Vasile cel Mare în viaţa culturală a credincioşilor ortodocşi români“, dar şi a treisprezece volume de predici, omilii, meditaţii, cuvântări ocazionale şi studii, reunite în colecţia „Pe treptele slujirii creştine“. A editat Biblia de la Bucureşti (ediţie jubiliară transliterată - 1988) şi a colaborat la diferite reviste şi publicaţii cu studii, memorii, însemnări şi documentări la diferite evenimente aniversare, bisericeşti şi naţionale.