Patriarhul Teoctist a fost pomenit la Catedrala patriarhală
Ieri, 7 februarie, s-au împlinit 99 de ani de la naşterea vrednicului de pomenire patriarh Teoctist Arăpaşu. La Catedrala patriarhală, unde se află şi mormântul celui de-al cincilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, un sobor de preoţi şi diaconi a săvârşit o slujbă de pomenire, la care au participat numeroşi credincioşi. La fiecare slujbă de pomenire, fie ea săvârşită la începutul lunii februarie, fie la finalul lunii iulie, luna în care a trecut la Domnul, dar şi în fiecare zi, credincioşii vin să se roage şi să aprindă o lumânare pentru cel care a fost ierarh în diferite eparhii din ţară timp de 36 de ani şi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române timp de 21 de ani.
Vrednicul de pomenire patriarh Teoctist s-a născut la 7 februarie 1915 în satul botoşănean Tocileni, fiind cel de-al zecelea copil al familiei Dumitru şi Marghioala Arăpaşu. Între anii 1921 şi 1927 a urmat cursurile şcolii primare în satul natal, iar în anul 1928 a intrat ca frate la Schitul Sihăstria Voronei din judeţul Botoşani. În anul 1929 a fost admis la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamţ, iar între 1932 şi 1940 a urmat cursurile Seminarului Teologic Monahal de la Mănăstirea Cernica de lângă Bucureşti. La 6 august 1935 a depus voturile monahale la Mănăstirea Bistriţa, judeţul Neamţ, primind numele Teoctist. Între 1940 şi 1944 a urmat cursurile Facultăţii de Teologie a Universităţii din Bucureşti, în 1945 a obţinut licenţa în teologie cu calificativul „magna cum laude“, iar la 25 martie 1945 a fost hirotonit ieromonah la Catedrala mitropolitană din Iaşi. În martie 1946 a fost numit mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane din Iaşi, apoi arhimandrit şi exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor.
La propunerea vrednicului de pomenire patriarh Justinian Marina, la 28 februarie 1950 a fost ales episcop-vicar patriarhal de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. La 5 martie 1950 a fost hirotonit în treapta arhieriei de către patriarhul Justinian Marina, mitropolitul Firmilian al Olteniei şi episcopul Chesarie al Dunării de Jos. Între 1950 şi 1954 a fost rector al Institutului Teologic din Bucureşti, iar la 28 iulie 1962 a fost ales episcop al Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului. Între 1969 şi 1970, Sfântul Sinod l-a numit locţiitor de episcop al Episcopiei Oradiei. La 28 ianuarie 1973 a fost ales arhiepiscop al Craiovei şi mitropolit al Olteniei, iar la 25 septembrie 1977 a fost ales arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei. Timp de un an, din iulie 1980 şi până în ianuarie 1982, a fost locţiitor de mitropolit al Ardealului, iar la 9 noiembrie 1986 a fost ales arhiepiscop al Bucureştilor, mitropolit al Ungro-vlahiei şi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, păstorind până la trecerea la cele veşnice, 30 iulie 2007.