Patru decenii de la cel mai mare accident nuclear din istorie
Acum 40 de ani, la 26 aprilie 1986, la unul dintre reactoarele centralei nucleare de la Cernobîl s-a produs o explozie, în urma căreia s-au degajat în atmosferă nori de material radioactiv. Efectele au fost devastatoare, iar impactul dezastrului s-a resimţit în întreaga lume. Potrivit ONU, au fost afectați peste 3,5 milioane de oameni şi aproape 50.000 kmp de teren au fost contaminați.
Accidentul la reactorul numărul 4 s-a produs în primele ore ale zilei de sâmbătă, 26 aprilie 1986, în momentul în care inginerii efectuau un test pentru a vedea ce s-ar întâmpla în timpul unei pene de curent, potrivit unui documentar BBC. Ei au întrerupt alimentarea cu energie a unor sisteme, fără să ştie că reactorul era instabil. Puterea redusă a încetinit turbinele care împingeau apa menită să răcească sistemul. Cu mai puţină apă de răcire, ceea ce a mai rămas s-a transformat în abur, acumulat în cantităţi uriaşe sub presiune. Când operatorii şi-au dat seama ce se întâmplă, era prea târziu.
Explozia extraordinar de puternică a spulberat capacul de oţel de 1.000 t și a creat un incendiu care a ars incontrolabil.
În zilele de după dezastru, guvernul URSS a încercat să muşamalizeze incidentul. Staţiile de monitorizare din Suedia au raportat însă niveluri anormal de mari de radiaţii, iar Moscova a trebuit să admită accidentul nuclear. Atitudinea sovieticilor a stârnit un val de indignare în întreaga lume, având repercusiuni politice şi economice și pe plan intern.
Și guvernele comuniste din Europa de Est au minimalizat expunerea, au restricţionat informaţia şi au prioritizat stabilitatea politică în detrimentul sănătăţii publice. Potrivit EUObserver, Bulgaria oferă cel mai frapant exemplu. A fost singura ţară din blocul socialist care nu a luat nici o măsură. Alimentele contaminate au circulat mai bine de un an, în timp ce elitele partidului s-au protejat în mod discret. În alte state comuniste, autorităţile i-au încurajat pe cetăţeni să participe la paradele de 1 Mai sub ploaia radioactivă. În Polonia, iniţial, statul a distribuit rapid iod, apoi a negat existența radiațiilor.
După explozie, reactorul a fost acoperit cu un „sarcofag” gigantic, din oţel şi beton, care avea rolul să limiteze degajarea atât a căldurii, cât şi a materialului radioactiv care se scurgea din miezul reactorului expus. În anii următori, s-a considerat că este necesară o nouă soluţie, iar construcţia unui nou „capac” de oţel, mai mare, numit Noua Structură de Izolare Sigură, a început în 2010. În 2016, imensul arc de oţel, care a costat 1,5 miliarde de euro, a fost pus pe poziţie.
Astăzi, Cernobîl este o atracție pentru turişti. Unii pătrund chiar ilegal în zona reactorului, însă nivelurile de radiaţii sunt suficient de scăzute pentru vizite de scurtă durată acolo. (C.Z.)