Perioada fanariotă, în altă lumină, prin două volume noi

Data: 09 Feb 2015

Două volume istorice - „Actele domniei lui Şerban Cantacuzino aflate în patrimoniul Muzeului Municipiului Bucureşti“ de doctor Grina Mihaela Rafailă şi „Tiparul şi cartea din Ţara Românească în epoca domniilor fanariote (1716-1821)“ de doctor Daniela Lupu - au fost lansate joi, 5 februarie, la Hanul lui Manuc din Bucureşti, chiar în sala care poartă numele importantului domnitor al Ţării Româneşti între anii 1678 şi 1688.

În opinia Danielei Lupu - doctor în istorie şi şeful Serviciului documentare, bibliotecă, arhivă din cadrul Muzeului Municipiului Bucureşti -, lucrarea ei, care este la a doua ediţie, revăzută, adăugită, corectată - prima ediţie constituindu-se în lucrarea sa de doctorat, ediţie apărută în anul 2009 -, aruncă o altă lumină, diferită de cea circulată referitoare la perioada fanariotă, arătând că domnii fanarioţi nu încercau cu atât de multă insistenţă pe cât se consideră să grecizeze întreaga societate, iar faptul că au înfiinţat şcoli greceşti trebuie pus mai mult pe seama faptului că limba greacă era, pe atunci, limbă cultă, precum latina în spaţiul occidental.

Activitatea editorială a fost intensă, iar patronajul domnesc s-a manifestat prin autorizarea înfiinţării tipografiilor şi prin acordarea de privilegii proprietarilor de ateliere şi tipografilor. Imprimarea de cărţi româneşti a fost numeric superioară celor greceşti. Principalii editori de carte au fost mitropoliţii şi episcopii Ţării Româneşti, deopotrivă români şi greci, care au făcut din tipografiile lor adevărate case editoriale. În anii 1716-1821 au funcţionat în Ţara Românească 10 tipografii (şapte la Bucureşti, două la Râmnicu Vâlcea şi una la Buzău), în care s-au tipărit circa 311 cărţi, marea majoritate în limba română.

Lucrarea tratează toate faţetele apariţiei cărţilor în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea, mai precis ce cărţi preferau oamenii vremii, cum puteau ajunge la aceste cărţi, cine finanţa tipărirea cărţilor.

Despre conţinutul lucrării „Actele domniei lui Şerban Cantacuzino aflate în patrimoniul Muzeului Municipiului Bucureşti“, doamna doctor Grina Mihaela Rafailă a spus, pentru Agerpres: „Din bogata şi valoroasa colecţie de documente a Muzeului Municipiului Bucureşti ne-au parvenit din răstimpul celor aproape 10 ani de domnie a lui Şerban Cantacuzino circa 188 de documente originale şi copii care sunt redactate pe hârtie şi pe pergament. Din păcate, avem doar trei pergamente care beneficiază de semnătura autografă a domnului, de sigiliul domnesc imprimat în ceară roşie, timbrat şi cusut de suport cu mătase roşie şi albastră. Domnul Şerban Cantacuzino apare în documentele acestei ediţii atât în calitate de reprezentant al puterii centrale, cât şi în postura de cumpărător al unor moşii şi al unui vad de moară. De asemenea, şi succesorul său în tron, Constantin Vodă Brâncoveanu, fiindu-i în acelaşi timp şi nepot de soră, este menţionat în acest volum când emite o carte de judecată împreună cu Cârstea Mare Vistier pe când ocupa dregătoria de Mare Logofăt“.

Domnitorul Şerban Cantacuzino, născut în 1640, era un membru al familiei de origine bizantină a Cantacuzinilor, fiul postelnicului Constantin Cantacuzino. A fost obligat să participe cu mica sa armată alături de turci la asediul Vienei din anul 1683, însă pentru a-i proteja pe creştinii asediaţi giulele trase din tunurile sale erau umplute cu paie.

A negociat cu imperialii trecerea Ţării Româneşti în tabăra creştină, năzuind la poziţia de protector al creştinilor din Peninsula Balcanică, habsburgii promiţându-i tronul imperial al Constantinopolului, după ce ar fi fost eliberat de păgâni. Din activitatea sa de domnitor, putem puncta câteva elemente mai deosebite: el a fost cel care a introdus porumbul în Ţara Românească, şi nu după mult timp acesta a ajuns hrana de bază a ţării. El a fondat prima şcoală românească la Bucureşti şi, fiind un iubitor de carte, a dat ajutor financiar pentru înfiinţarea mai multor tiparniţe. Sub conducerea sa a apărut, în anul 1688, Biblia românească de la Bucureşti, care este prima Scriptură tradusă integral în limba română. Scrisul era cu caractere chirilice, iar titlul ei complet era „Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului şi Noului Testament“. Domnitorul Şerban Cantacuzino a ctitorit biserica Fundenii Doamnei şi Mănăstirea Cotroceni. (Dan Cârlea)