Persecuţia creştinilor, în Parlamentul European
Parlamentul European a adoptat în 20 ianuarie o rezoluţie de condamnare a actelor teroriste, intitulată "Situaţia creştinilor în contextul libertăţii religioase". Rezoluţia mai recomandă ca, în Consiliul Afacerilor Externe din 31 ianuarie, să se discute persecuţia creştinilor, iar această discuţie să ducă la rezultate concrete, după ce numărul de atacuri îndreptate împotriva comunităţilor creştine a crescut la nivel mondial în 2010.
După un sfârşit de an 2010 şi un început de an 2011 nu tocmai fast pentru comunităţile creştine din Orient (cele mai grave atacuri din ultima vreme îndreptate împotriva creştinilor au fost înregistrate la 30 decembrie, când 11 atacuri cu bombă au ucis doi creştini şi au rănit alţi 16 în Irak, după ce anterior, la 31 octombrie, avusese loc masacrul din Catedrala siriană catolică din Bagdad, în care au murit peste 50 de persoane, şi atacul din 1 ianuarie cu bombe asupra Bisericii Copte din Alexandria, Egipt, care a luat 21 de vieţi), Parlamentul European a adoptat în acest sens, la data de 20 ianuarie, o rezoluţie de condamnare a acestor acte teroriste, intitulată generic "Situaţia creştinilor în contextul libertăţii religioase". În 19 puncte, Parlamentul ia apărarea creştinilor care au fost recent ţinta unor atacuri în ţări precum Irak şi Egipt, dar nu numai.
Forul legislativ european face mai întâi referire, în documentul amintit, la diverse alte rezoluţii adoptate începând cu 2007, privind evenimentele grave, care compromit existenţa comunităţilor creştine şi a altor comunităţi religioase, rezoluţia invocând diverse tratate şi charte ale drepturilor omului, adoptate de către ONU sau de statele şi organismele europene, exprimând preocuparea şi îngrijorarea Uniunii Europene pentru proliferarea intoleranţei şi a violenţei împotriva comunităţilor creştine.
Violenţe împotriva creştinilor
Rezoluţia este determinată şi de faptul că numărul de atacuri îndreptate împotriva comunităţilor creştine a crescut la nivel mondial în 2010, împreună cu numărul de procese şi de condamnări la moarte pentru blasfemie, care afectează adesea femeile. Statisticile din ultimii ani, referitoare la libertatea religioasă, arată că majoritatea actelor de violenţă religioasă sunt îndreptate împotriva creştinilor, aşa cum este indicat în Raportul privind libertatea religioasă din lume în 2009, redactat de Organizaţia "Kirche im Not". În anumite cazuri, situaţia cu care se confruntă comunităţile creştine este de natură a pune în pericol existenţa lor, dispariţia acestora putând duce la pierderea unei părţi importante a patrimoniului religios al ţărilor în care aceste acte au loc. Totodată, s-au curmat vieţile unor persoane nevinovate în urma unor atacuri cumplite, îndreptate în mod specific împotriva comunităţii creştine din Nigeria la 11 ianuarie 2011, după ce, la 24 decembrie 2010, s-au înregistrat atacuri împotriva mai multor biserici din Maiduguri, iar la 25 decembrie au fost organizate atacuri cu bombă în oraşul nigerian Jos, care au dus la moartea a 38 de civili şi la zeci de răniţi.
Faţă de nenumăratele acte care au avut loc în lume, Parlamentul European ia apărarea creştinilor care au fost ţinta acestor atacuri. Se spune, printre altele, că respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor civile, "incluzând libertatea religioasă sau de conştiinţă, sunt principii fundamentale şi ţeluri ale Uniunii Europene şi constituie o bază comună în relaţiile cu alte ţări".
În acest sens, rezoluţia îi îndeamnă pe oficialii europeni "să dea atenţie sporită subiectului libertăţii religioase şi situaţiei comunităţilor religioase, inclusiv creştine, în înţelegere şi cooperare cu alte ţări, precum şi rapoartele despre drepturile omului". Rezoluţia mai recomandă ca, în Consiliul Afacerilor Externe din 31 ianuarie, să se discute persecuţia creştinilor, iar această discuţie să ducă la rezultate concrete, în special privind instrumentele care pot fi folosite pentru a oferi securitate şi protecţie comunităţilor creştine ameninţate, oriunde în lume ar fi ele.
Consens al partidelor europene
În seara zilei de 19 ianuarie, parlamentarii europeni au aprins lumânări pentru a-i comemora pe creştinii care au căzut victime ale acestor atacuri. Totodată, parlamentarii europeni şi-au exprimat dorinţa de a fi stabilit un organism permanent pe lângă Oficiul european al afacerilor externe care să monitorizeze situaţia libertăţii religioase în lume şi care să informeze anual organismele europene şi publicul larg asupra cazurilor de încălcare a libertăţii de conştiinţă din partea autorităţilor sau a forţelor de ordine din diferite ţări.
Rezoluţia reprezintă o noutate în materie, având în vedere că asupra ei a existat un consens din partea partidelor politice membre ale Legislativului european. Acum, întregul Parlament a recunoscut persecuţia împotriva creştinilor din anumite părţi ale lumii, până acum aceste poziţii fiind asumate doar de anumiţi parlamentari sau anumite forţe politice europene.
La doar o săptămână de la producerea atentatelor de la 1 ianuarie 2011, miniştrii de externe ai Franţei, Italiei, Ungariei şi Poloniei au trimis o scrisoare înaltului reprezentant al Uniunii Europene pentru politică externă, Catherine Ashton, cerându-i o reacţie din partea comunităţii europene.
Dacă până acum au fost doar voci izolate care vorbeau despre prigonirea creştinilor în anumite ţări, prin această rezoluţie se recunoaşte existenţa unei strategii a unor organizaţii teroriste şi mişcări fundamentaliste care urmăresc distrugerea sau eliminarea creştinilor din ţările majoritar musulmane.
Rezoluţia utilizează pentru prima dată informaţiile şi datele oferite de rapoartele întocmite de organizaţii non-guvernamentale despre persecutarea creştinilor în diverse părţi ale lumii. Din aceste rapoarte reiese că au fost 75 de creştini din 100 ucişi ca rezultat al intoleranţei religioase din ultimii ani.
Liderii religioşi dezaprobă atacurile
Parlamentul European a propus şi soluţii concrete pentru îmbunătăţirea situaţiei din ţările amintite, cerând reprezentanţilor săi să acorde o atenţie sporită subiectului libertăţii religioase şi a credinţei şi situaţiei comunităţilor religioase, inclusiv a creştinilor, în acordurile cu ţările terţe şi în cadrul cooperării cu acestea, precum şi în rapoartele privind drepturile omului sau, mai bine spus, bani şi acorduri economice bilaterale în schimbul observării respectării drepturilor omului. Cu alte cuvinte, acordurile economice dintre UE şi ţările în care s-au constatat încălcările mai sus amintite vor trebui să fie încheiate doar atunci când situaţia respectării drepturilor creştinilor şi altor minorităţi religioase se va fi îmbunătăţit.
În poziţia Patriarhiei Moscovei faţă de această rezoluţie se spune că sunt martori nu numai ai violenţei împotriva creştinilor, ci chiar ai unor încercări de exterminare fizică a acestora. Sângele creştinilor se varsă din nou peste pământul biblic. Aşa cum spunea şi Tertulian în al doilea secol creştin, sângele martirilor este sămânţa creştinismului. Natura credinţei creştine este aceea că orice violenţă împotriva conştiinţei şi a sentimentului religios al creştinilor nu afectează credinţa, ci o face şi mai puternică. Aceasta nu înseamnă că trebuie să privim calmi la fărădelegile săvârşite împotriva creştinilor, ci fiecare caz ar trebui mediatizat, iar liderii religioşi trebuie să aibă poziţii comune. Reprezentanţii celorlalte religii nu au fost impasibili faţă de actele îndreptate împotriva creştinilor din ultima vreme, ci le-au dezaprobat. Ceea ce este paradoxal este tocmai faptul că majoritatea acestor atacuri vin din părţi ale lumii unde conducătorii religioşi întreţin relaţii paşnice de secole şi orice manifestare împotriva vreunei religii a determinat dezaprobarea imediată a liderilor celorlalte religii.