PERSPECTIVE: Un spaţiu colocvial al întâlnirii dintre religie şi cultură

Un articol de: Pr. Nicolae Dascălu - 22 Aprilie 2018

Răsfoind cele aproape 200 de pagini adunate în aceşti patru ani care s-au scurs de la apariţia primului număr al suplimentului cultural al 'Luminii de Duminică", avem imaginea unui dialog dinamic între resursele inepuizabile ale izvoarelor de spiritualitate creştină şi creaţiile noilor generaţii de literați şi artişti inspiraţi de bucuriile credinţei.

Un laitmotiv al presei bisericeşti invocat la lansarea primului număr din „Lumina literară şi artistică" (aprilie 2014) a fost inspirat de „Foişoara Telegrafului Român" de la Sibiu, care încuraja apropierea slujirii sacerdotale de mânuitorii condeiului în limba română. Transilvania respira atunci, prin credinţă şi cultură, libertatea simţirii româneşti, ca anticipare şi pregătire a Marii Uniri. Anii au trecut şi resimţim mereu nevoia de vase comunicante între credinţă şi cultură, între trăirile experienţelor duhovniceşti din spaţiul liturgic şi întâlnirile din agora modernităţii.

Pentru oamenii Bisericii, căutarea întâlnirilor cu literatura şi arta, cu întrebările existenţiale ale creatorilor de valori estetice nu reprezintă decât o datorie de fidelitate faţă de tradiţie. E nevoie de o prezenţă misionară în peisajul multicultural, marcat de puternice tendinţe seculariste şi post­moderniste, al lumii de azi. Avem temelii statornice în psalmii biblici, în 'Cântarea cântărilor", în iconografie şi în imnografie sau în operele literare mai recente, de inspiraţie religioasă, componente esenţiale ale patrimoniului cultural universal şi național. Creştinismul, „religia iubirii", a fost şi rămâne, după cuvintele preotului mărturisitor Ilarion V. Felea, 'religia culturii". Spiritualitatea creştină deschide omului calea spre mântuire, spre desăvârşirea prin comuniunea cu Dumnezeu. Totodată, credinţa este ferment al rodniciei culturale. Sau, aşa cum scrie un alt mărturisitor al credinţei din veacul XX: 'Dacă Evanghelia nu este un program cultural, ea este în schimb ceva mai măreţ şi mai necesar culturii umanităţii, este spiritul însuşi al culturii, sufletul unei culturi cu adevărat religioasă, armonioasă, binefăcătoare, sufletul unui program al culturii, sufletul culturii sufletului" (Teodor M. Popescu, Biserica şi cultura, 1996, p. 221).

Criza lumii moderne poate fi descifrată şi din bulversarea raporturilor dintre creştinism şi cultură. Când vorbeşte despre contradicţiile culturale ale civilizaţiei industriale şi informaţionale, Daniel Bell identifică nişte trăsături noi: frumosul vremelnic al modernităţii grăbite, refuzul tradiţiei, hedonismul popular şi individualist, consumismul irepresibil, starea de plictiseală şi nevoia de evadare, arta ca joc şi ca spectacol. Chiar în acest labirint, în diversitatea opţiunilor artistice putem găsi idei şi teme de inspiraţie creştină. Sunt locuri care cultivă aceste întâlniri benefice. Un astfel de loc şi-au dorit să fie şi paginile smerite ale „Luminii literare şi artistice", suplimentul lunar al „Luminii de Duminică", aceasta însăşi completare săptămânală a cotidianului „Ziarul Lumina".

Autori consacraţi din spaţiul literar şi artistic românesc, alături de slujitori bisericeşti iubitori de cultură, tineri de diferite vârste iau parte, lună de lună, la plămădirea „Luminii literare şi artistice" şi la desfăşurarea unor evenimente culturale asociate. Colocviile de literatură creştină, concursul literar din anul 2015, paginile dedicate clasicilor, însemnările şi cronicile despre cărţi, reviste culturale, filme şi expoziţii de artă, au conferit un suflu de primăvară unei publicaţii care tinde să fie, dintr-odată, slujitoare a misiunii creştine prin cultură, loc de dialog şi întâlnire cu lumea de azi, precum şi rampă de lansare pentru tinere talente.

Mulţumire şi recunoştinţă se cuvine tuturor celor care au contribuit la realizarea numerelor de până acum, sănătate, inspiraţie şi curaj celor care vor purta mai departe „Lumina literară şi artistică"!