Pictori ai zilelor noastre în legendarul Balcic
Proiectul cultural demarat de către Elite Art Gallery în anul 2003, denumit `Pictori de azi la Balcic”, îşi arată de astăzi roadele, prin lucrările expuse între 14 iulie şi 6 august la sediul galeriei din Strada Academiei, numărul 15.
Pe 5 iunie, câţiva artişti plastici au plecat la Balcic - locul de suflet al reginei Maria, pentru a se inspira din frumuseţea locurilor în care inima reginei a bătut şi apoi s-a odihnit într-o casetă de argint aurit, în Capela Stella Maris. Artiştii participanţi la această ediţie a proiectului cultural "Pictori de azi la Balcic" sunt: Ilie Boca, Vasile Crăiță-Mândră, Cornelia Victoria Dedu, Ion Grigore, Dumitru Macovei, Elena Murariu, Eugen Raportoru și Corneliu Vasilescu. Artiştii români, care s-au lăsat inspiraţi de frumuseţea locurilor Oraşului Alb de pe Coasta de Argint, cum mai sunt numite oraşul Balcic şi întreaga zonă în care se află acesta (cauza acestor denumiri de basm se găseşte în geomorfismul acelui spaţiu, acolo existând numeroşi versanţi de calcar), "au evitat cu obstinaţie elementele de modernitate, cultivând mai degrabă pitorescul, vernacularul ori starea de melancolie, realizând peisaje citadine sau din natură, adeseori relaţionate cu marea şi muntele - cele două repere identitare ale locului", opinează criticul de artă Mihai Plămădeală.
Prin aceste tabere anuale de pictură, care continuă din anul 2003 încoace, fiind unul dintre cele mai importante evenimente culturale desfăşurate cu resurse financiare private, galeria Elite Art îşi propune să continue tradiţia dintre cele două războaie mondiale, promovând lucrări din sfera artei moderne, realizate de artişti plastici fie tineri, fie care deja au cunoscut consacrarea în România şi în Europa.
Programul complet al expoziţiei "Pictori de azi la Balcic" este următorul: între datele de 14 iulie şi 6 august, în fiecare zi de luni până vineri, în intervalul orar 11:00-19:00, iar sâmbăta în intervalul 11:00-17:00, în Str. Academiei numărul 15, sector 1, Bucureşti.
Istoria Balcicului este plină de convulsii, teritoriul fiind disputat dintotdeauna - ionienii, în secolul V î.Hr., îl numeau Kmuni sau Krunoi, însemnând "izvoare", datorită multelor izvoare carstice din zonă, mai târziu a luat nume de zeu grec "Dyonisopolis", după numele zeului vinului şi sărbătorilor, a fost sub stăpânire romană, dar şi sub regele dac Burebista, care profitând de luptele pentru putere ce se dădeau la Roma a cucerit spaţiul, integrându-l în regatul său. Aproape de zilele noastre, pe când Cadrilaterul aparţinea României (între anii 1913 şi 1940), a fost construit Castelul din Balcic, loc preferat al reginei Maria.
Castelul este cuprins într-un complex format din: parc botanic, mai multe vile rezidenţiale, o sală a fumătorilor, o pivniţă, o mănăstire, un izvor de apă şi alte clădiri. Castelul mai poartă denumirea de "Cuibul singuratic", este practic o vilă cu acoperişuri din ţiglă roşie, având în componenţă şi un minaret. Stilul de construcţie este unul care combină influenţe maure, mediteraneene şi bulgare. Marea este în imediata apropiere, palatul fiind despărţit de mare doar de o faleză. În anul 1929, la cererea reginei Maria, a fost construită în cadrul complexului Capela Stella Maris, aceasta făcând parte din "Cuibul reginei", ansamblu format din Castelul din Balcic, un pavilion de gardă, vila administratorului, vila prinţului Nicolae, vila domniţei Ileana şi alte vile, o imensă grădină situată chiar pe malul Mării Negre. Ca model, regina a avut Capela Sfântul Iacob, construită în secolul al XV-lea, situată într-un sătuc din zona nordică a insulei Cipru, pe nume Trikomo.
La moartea reginei, în anul 1938, conform dispoziţiilor testamentare ale acesteia, inima ei a fost pusă într-o casetă aşezată în Capela Stella Maris, iar trupul a fost înmormântat la Mănăstirea Curtea de Argeş. Când Cadrilaterul a revenit Bulgariei, în anul 1940, caseta cu inima reginei a fost adusă la bisericuţa de lemn a Castelului Bran, intenţionându-se construirea unei replici a Capelei Stella Maris care să adăpostească preţioasa casetă. Inima a stat în biserică doar un an, fiind mutată într-o criptă amenajată în Stânca Măgurii Branului. Capela-replică a fost făcută în doar câteva luni, pictată de Arthur Verona şi a fost terminată în anul 1947 - sfinţirea făcând-o părintele Arsenie Boca de la Mănăstirea Sâmbăta, însă inima reginei nu a ajuns niciodată în capelă, din pricina instaurării comunismului şi plecării Casei Regale în exil.
În 1968, directorul Muzeului Bran, Titus N. Haşdeu, împreună cu mai mulţi activişti de partid au deschis prin forţare cripta şi sarcofagul de marmură, scoţând caseta cu inima reginei şi punând-o în casa de bani a Muzeului Castelului Bran. În 1971 a fost transferată la Muzeul Naţional de Istorie a României şi a fost deschisă, descoperindu-se în ea o altă casetă, octogonală, din argint. Casetele au fost incluse în Tezaurul Istoric al României, iar inima a fost pusă într-o cutie de plastic şi pusă la păstrare în depozitul muzeului. (Dan Cârlea)