Pictorul care a reînviat tradiţia bizantină la Sibiu
Artistul Octavian Smigelschi este cunoscut pentru realizarea frescei neobizantine din Catedrala Mitropolitană din Sibiu, în acelaşi timp fiind şi un valoros pictor de şevalet. La puţin timp după împlinirea a o sută de ani de la moartea sa, teologul Alexandru Constantin Chituţă a strâns în paginile unui album monumental reproduceri din opera pictorului, date biografice, precum şi consideraţii ale unor personalităţi culturale asupra picturii şi vieţii marelui artist. Coordonatorul albumului apărut la Editura Muzeului Naţional Brukenthal ne-a vorbit despre receptarea acestui mare artist în zilele noastre.
Domnule Alexandru Constantin Chituţă, sunteţi autorul unui album de artă dedicat pictorului Octavian Smigelschi. Cum a fost receptată apariţia acestui album?
Ideea apariţiei unui album dedicat pictorului transilvănean Octavian Smigelschi a fost lansată de mai multe personalităţi bisericeşti şi culturale la vernisajul expoziţiei „In memoriam pictor Octavian Smigelschi“ ce a avut loc la Sibiu în toamna anului 2012, atunci când am editat şi prima carte numită sugestiv „Pictor Octavian Smigelschi, lumină vie în veşnicie“, Ed. Astra Museum/Universitatea „Lucian Blaga“, care tratează cartoanele sale realizate pentru Catedrala Mitropolitană din Sibiu şi pentru Catedrala Unită din Blaj. Providenţial a fost să întâlnesc oameni care au sprijinit acest proiect pe care l-am început atunci, de redescoperire şi restituire a creaţiei pictorului Octavian Smigelschi, mai ales a creaţiei bisericeşti, cea care l-a şi consacrat în panteonul pictorilor români de excepţie.
Albumul a fost scos de sub vreascurile tiparului anul acesta. Este, trebuie spus, primul album de artă ce conţine, în cele peste 350 de pagini, o mare parte din creaţia acestui pictor, atât creaţie laică, cât şi bisericească, multe dintre ele „ascunse“ în depozitele muzeelor din România. Albumul, bilingv, român-englez, a fost primit cu mulţumirile şi elogiile unor personalităţi, mai ales din domeniul artei şi istoriei, din ţara noastră. Am primit multe mesaje şi telefoane care au lăudat această muncă. Trebuie să vă mărturisesc faptul că mulţi profesori de la Facultatea de Artă din Sibiu, Cluj Napoca, Bucureşti, Timişoara, Alba Iulia şi Oradea, unde am avut diferite contacte, au rămas impresionaţi de realizările acestui pictor. Ştiau de el, dar nu cunoşteau unele lucruri importante, şi mai ales marele aport al acestuia la arta românească modernă din România.
O primă lansare a albumului a avut loc la Oradea, unde a fost vernisată şi prima expoziţie cu lucrări de O. Smigelschi în noul corp al Muzeului Ţării Crişurilor. Am fost profund impresionat să văd acolo o participare numeroasă.
Cum aţi ajuns să vă placă pictura lui, când aţi luat contact cu aceasta?
Cu pictorul Octavian Smigelschi am luat contact încă din anii copilăriei, când participam la slujbele din maiestuoasa Catedrala Mitropolitană din Sibiu şi admiram acolo cupola, Evangheliştii şi iconostasul pictat cu multă măiestrie de pictorul elogiat. Apoi preocupările universitare m-au dus şi în domeniul arhitecturii şi picturii din Transilvania secolului XX, unde nu poţi să nu menţionezi şi să nu vorbeşti despre realizările în materie iconografică semnate de Octavian Smigelschi. Iar poate cel mai important moment a fost în anul 2011 când am scos de sub colbul uitării cartoanele de dimeniuni foarte mari pe care Muzeul Naţional Brukenthal le deţine în depozitul său. Cu bunăvoinţa domnului director prof. univ. dr. Sabin Adrian Luca dimpreună cu oameni de specialitate şi cu inimă largă am început studierea acestora şi realizarea mai multor expoziţii în ţară.
Ce vi se pare emblematic pentru arta acestui mare pictor?
Nu este o părere personală şi una adevărată cum că Octavian Smigelschi este primul pictor care a introdus în pictura religioasă românească, printr-un elaborat proiect, elemente ale artei tradiţionale româneşti, că a realizat o armonie între pictura renascentistă şi cea bizantină realizând la Sibiu pentru prima dată o pictură neobizantină, aşa cum a afirmat Virgil Vătăşianu, şi pe lângă toate acestea că a dorit realizarea unei picturi religioase monumentale. Trebuie să amintim aici şi invenţiile sale brevetate la Roma de marmură de ciment colorat şi mozaicul în pastă de sticlă.
Din viaţa pictorului ce v-a atras atenţia în mod deosebit?
În primul rând rigoarea şi munca asiduă, studiul şi perseverenţa. Pictorul Octavian Smigelschi a trăit puţin, doar 46 de ani, dar a lucrat conştiincios elaborând foarte multe schiţe destinate comenziilor sale. A fost şi un artist care a avut şi un spirit ecumenic, dacă se poate vorbi la începutul anului 1900 de aşa ceva, de religie greco-catolică, a pictat şi biserici evanghelice şi greco-catolice şi ortodoxe, lucrarea sa de excepţie fiind şi mândria Catedralei Mitropolitane ortodoxe din Sibiu. Pe lângă aceste lucruri legate de munca sa, Octavian Smigelschi a fost şi un familist convins. A avut 5 copii cărora le-a imprimat în suflet credinţa şi frumosul, mulţi dintre ei continuând apoi în viaţă latura artistică.
Nu este atât de cunoscut pe cât ar merita în zilele noastre. Mai aveţi în plan şi alte acţiuni care l-ar promova pe Smigelschi?
Este adevărat, şi acest fapt ţine de mai multe lucruri. Avem de gând să realizăm în toamna acestui an prima expoziţie monumentală din Bucureşti cu cartoanele religioase realizate în anii 1902-1903. Este o expoziţie care vorbeşte despre oameni şi realizări, muncă şi proiecte aşa cum ele aveau loc la începutul secolului XX, rămase, fără doar şi poate, modele şi pentru zilele noastre. Apoi mai avem în gând realizarea unei expoziţii la Cluj Napoca şi editarea a încă două volume despre creaţia artistului Octavian Smigelschi. (Dan Cârlea)