POEZIE: Carmelia Leonte

     Lumină, de ce plângi?

Lumină, de ce plângi
În cercuri adânci,

Pe crucea din vis?
Și ți-am zis, și ți-am zis

Lumină de Viu
Și chip de târziu,

A lumii margine,
Noli me tangere.

     Așteptare

Doamne, dă-mi cuvântul
Pe care strigându-l

Să te pot atinge
Ca și cum aș ninge,

Să te pot chema
Ca pe mama mea

Când cădeam în somn
Fără să adorm,

Floare de arțar,
Și plângeam amar.

Doamne, dă-mi cuvântul!

Căci veniră iele
Ce nu poartă piele

Și veniră-n gând
Cu gust de pământ

Să mă ia cu ele.

Dar unde m-aș duce?
Pletele străluce

Se fac un deșert
În care aștept,

Tac și-aștept,
Tac și-aștept,
Cuvântul tău repet

Doar pe dinlăuntrul,
Neștiindu-l gândul.

Doamne, nu mă da,
Căci vor pielea mea.