POEZIE: Cornel Paiu

lăsa-ți-mă aici în această „închisoare”
aici în ploaie
nu trimiteți pe nimeni să mă elibereze
pe nimeni sã-mi stoarcã cămaşa
ultima mea cămașă
cea impregnată în carne
de la condamnarea la moarte
de când rãnitu-mi-aţi pleoapele

câtă lumină credeați voi cã puteau suporta 
nişte biete pleoape
cu gene lungi
arcuite?

aici închis
în această carceră
aici în această visată închisoare a visului
aici în ploaie
lãsați-mă
nu chemați infirmiera sã-mi răscolească 
salteaua de pământ
nu-i telefonați asistentei de la capătul lumii
sã vinã să-mi picure în ochi altfel de lacrimi
lăsa-ți-mi lacrimile în care m-am născut

surpa-se-vor malurile
din catacombe ieşi-vor la lumină bătrânii călugări
toți cei nevinovați

pe pielea lor albă se va prelinge ploaia de lumină

(4, 5 dec. 2021)

cu literă mare numai după punct
între
numai cu literă mică

litere mici
totul scris cu litere mici

numai când se aud explozii
dincolo de ferestre
în sanctuarul conştiinței
litera mare
să strige

citirea ascultă şi de literele mici
şi de literele mari
nu-s biruite
adică nu-s învinse
sunt numai ascultate de ascultare
rostite de blândețe
de înțelegere şi de bucurie

(cu litere mici 
sau cu litere mari 
se scrie istoria lumii?)

între paranteze litere mici
fluierul de os

(3 iulie 2021)