POEZIE: Cornel Paiu

tăcerea îl strigă 
pe Dionisie (lui D.I.)

în propria-i tăcere
în sunetul tobei stelare
apele lumii ca un curcubeu
i-au năvălit în piept
ca un uriaș piton i s-au încolăcit 
pe sub brațe
pe corp
în jurul gâtului
răpuse de foame
nemiloase

tăcerea îl strigă pe Dionisie
în cea mai adâncă tăcere
în scrâșnetul lumii scrijelind ferestre aburite de cer
tăcerea dincolo de tăcere explodează
sub arcada unui curcubeu nemaivăzut
sub cerul unui plâns nemaiauzit

tăcerea cea mai tăcere
îl strigă pe Dionisie
în chiar soarele cel mai tânăr al vieții
în iarna confuză cu cer pământiu

iubite Dionisie
peste ape plutești ca un zeu
așa îți cântă fecioara cu ochii în lacrimi de diamant
Dionisie pe când tu plutești ca un zeu
peste ape tăcute și-adânci
peste primejdii de ape
scrutând zări de tămâie
cercetând vântul ce suflă năprasnic 
din nord

am văzut

am văzut crucile eroilor 
ca niște mâini albe
le crescuseră degete și muguri 
de trandafiri și de crini
și nu era început de primăvară 
și nici iarnă nu era

era un anotimp etern
încă imposibil de descris
imaterial 
mirosind a mosc
mirosind a pelin

am văzut
am văzut crucile de piatră ale eroilor
brațele lor se preschimbaseră-n brațe de om
brațe vii
brațe ce-mbrățișau 
o lume nemaivăzută
o lume de inimi
o lume de spini

am văzut
am văzut prin aerul sobru
lemnul alb
lemnul de cedru
înflorind poliedru
pe tunica unui locotenent tânăr
pe chipiul unui general de geniu

lemnul de cedru
fără coajă?
fără rădăcini?

am văzut
am văzut crucile tinerilor soldați
ca niște labe de tigru
ca niște labe de leopard
din ghearele lor însângerate 
fumega lumina
tămâie cerească

am văzut
am văzut crucile de piatră ale eroilor 
am văzut crucile de piatră 
ale eroilor tineri 
am văzut crucile de piatră 
ale eroilor mereu tineri

nicidecum nu te văd bătrână, Mamă

eu tânără te văd
cu obrazul roșu de bujor
și ageră ca o ciută neîmblânzită

lângă tine sunt copilul 
care-n mijlocul jocului 
își strecura mâna la sânul tău
de dor de laptele cald și dulce
de dor de lumina lui albă 
de lapte de mamă

tânără te văd, Mamă
și azi ca și atunci mă hrănesc 
din laptele fierbinte al credinței tale
și azi și mâine și mereu 
îmi curge prin vene 
sânge din inima ta bună
totdeauna de veghe 
lângă ferestrele de lumină ale lumii

așa te văd eu, Mamă
copiliță înconjurată de porumbei albi
desculță în mijlocul lor și milostivă
le fărâmițezi din Sfânta Pâine
le dai boabe de grâu din câmpul tău
semințe visătoare.