POEZIE: Dan Anghelescu
eu către tine am alergat/ ca într-o pribegie/ a sinelui
ca şi cum aş fi putut să/ îmi întâlnesc/ dintr-odată/ toate
dimineţile de vară…/ şi ele/ mereu infinite-n lumini/
m-ar fi aşteptat/ chiar pe mine…/ chemându-mă…
cuprins de o nerăbdare a/ cunoaşterii/ a ceea ce-ţi/ este
mai drag/ într-o lume…/ mi te aminteam/ de niciunde
adunându-te în propriul/ adânc…
şi toate astea/ ca să nu văd/ când va începe iarna…
aşa că te-am presimţit/ încă din depărtare/ aşa că
nu cu privirile/ mi te-am văzut/ ci despovărat/ am
aprins/ toate lămpile… suflet/ doar suflet…
cineva/ să-mi stăpânească/ miezul fiinţei …
şi astfel se inventează/ în somn câte un înger/… cu
aproape savante/ misterii… cineva/ de peste
lume/ are nevoie de singurătăţile/ mele…
şi oriunde vei/ merge/ prin depărtatele/ hanuri
vei auzi/ doar inima mea