POEZIE: Daniela Șontică

Fericit  

Numeri petale de sânge,
respiri ușor, 
este nevoie de curaj 
să fii conștient,
să lași în derivă 
orice catarg rănit,
să crezi că marea 
îl va vindeca,
nu te îngrijora 
că va ajunge 
tocmai pe fundul apei
între moluște oarbe,
acela nu este un loc uitat -
acolo,
în evurile 
din inima Domnului, 
un copil aleargă fericit. 

Cred 

Sunt această insulă 
neștiută 
în mijlocul oceanului
înconjurată de rechini. 

Pe plajele mele 
cu nisip de culoare oranj 
nu umblă decât Dumnezeu,
în palmierii mei violeţi
se zgârie vântul.

Colecţionez semne diforme, 
îmi împodobesc gâtul 
cu strigăte de ajutor ivite 
din sticlele ajunse din larg 
şi ştiu că în disperarea lor
oamenii 
speră, cred și iubesc. 

Înainte să fi aflat

De-aș fi povestit pe înțeles
tot ce vedeam
în haloul fiecărui lucru

De-aș fi înotat
strident
împreună cu peștii
din privirea mirată de copil

Dacă aș fi desenat 
ochiul prelung
de peste lumea care creștea
și creștea albă ca luna

Înainte să fi aflat 
că aceea era adevărata frumusețe.