POEZIE: Emil-Iulian Sude
Strângerea. linie escape.
rotirea ascendentă
a crucii pe verticală
cu viteza luminii
unghiurile brațelor
se vor micșora
până la alipire
până la verticalitate orizontalului
linie punct
ascendența
mișcare fusiformă
brusc reducerea vitezei la zero
spirală
Părintele își strânge la piept odraslele
Are un început şi încearcă
să pună peste început şi în
continuarea începutului continuarea
şi ia din ce se poate lua din ce nu
se poate lua ca începutul să aibă o
direcție
încearcă să remedieze
ce i-a mai rămas din partea lui
de suflet din partea lui de trup
zona de circumstanță să-i devină
zonă definitivă
până la creierul mare sunt atâtea creiere
mici ale imediatului.
când te-ai pliat prea mult
în viziunile lor nu mai poți ieşi cum eşti
doar cu părți care de multe ori
nu îți sunt asimilabile
Umplea un loc
se muta în alt loc. locul şi el
se muta. ştia că a venit pe lume să umple un loc.
nu voia nici mai mult nici mai puțin.
numai să umple un loc.
şi-a zis că toate locurile sunt la fel.
şi nu s-a mai mutat.
a stat țintuit din umplerea locului
care începuse să-l golească.
Nu se înşela
marea înșelăciune
ce nu a putut să vadă
şi nu prin simplul vizibil
micşorat să încapă în
ochi realitatea mare
sau invizibilul ca o mostră
de spații existente de care ştii
pentru că ți s-a spus
să ştii
un dincolo al pomului
o umbră
este pomul răsturnat
Eu
cel legănat de mișcarea
ce nu îmi aparține
locatar într-o pereche
de carne cusută cu ață invizibilă
de axul longitudinal care mă desparte
și mă apropie în el și ea
așa sunt eu cum
care centimetru pătrat
să pun degetul
să mă pipăi un kilometru
pe dinlăuntru și pe dinafară
fereastră întredeschisă
să văd dacă sunt
Golitudinea
Mut brațul drept
odată cu piciorul stâng.
spațiul se umple cu brațul drept
și piciorul stâng. spațiul
dislocuit
avansează
rămânerea
de dinapoia mea
mă locuiește înlocuindu-mă
cu cel care sunt
trecut
prezent
viitor
cu condiția să exist
spațiul finit de unde până unde
spațierea spațiu în spațiu
plimb un spațiu
și nici nu am mișcat
intersectarea dintre spații
vezi mâna stângă
vezi piciorul drept cui i le lași
de dinapoia ta
fiecare din părțile mele rămân
în spațiul dislocuit
altcineva are prezentul