POEZIE: Francisc-Mihai Lorinczi

Francisc-Mihai Lorinczi s-a născut la 18 octombrie 1976, în comuna Bârghiş, județul Sibiu. ­Absolvent al Universităţii „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Geografie, în prezent fiind profesor de geografie la Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară „Terezianum” din Sibiu. A debutat în revista „Foaia poporului” nr. 1/2008 din Sibiu cu un grupaj de versuri, iar editorial, cu „Preludii, Sonete”, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2011. Cărţi publicate (selectiv): Michelangelice (coautor), (2008) și Preludii, Sonete, ambele la Editura Napoca Star, Cluj-Napoca (2011); Cu metafore în rai. Poeme fără margini (2013), Popas pe malul gândurilor, eseuri (2013), Zăbavă pe chaise-longue, haiku-uri (2014), În fagure de rodii. Sonete (2014), Pe vremea secerişului, poezii (2014), Condeiul de trestie (2016), Brazda de acasă. Confesiuni și proză scurtă (2016), Fizionomiile pietrei, poezii (2017) - toate fiind apărute la Editura CronoLogia, Sibiu. Are o intensă activitate publicistică, fiind prezent cu versuri, studii, eseuri și recenzii în multe reviste culturale importante.

 

SILUETA PIETREI

să sfâșii piatra cu dinții
și în spărtura ei să îi adulmeci mireasma
gustul de lebădă

nu te întreba dacă e pâine întărită
ori coastă desprinsă
când smaraldul ideii
a sărutat-o pe aripă
tu să cânți mineralelor cu harfa ta
până când piatra va plânge de dragoste
la fel cum ne-am unit buzele
într-un paradis de sărut
când cai fabuloși
sfărâmau rocile cu copitele lor ascuțite
printre rhododendroni

 

PIETRELE

mi-ai zburat în inimă
și ți-ai făcut cuib

pietrele de pe fundul lacului glaciar
parcă sunt vii,
stromatolite
ori inimi de balene
acoperite cu nori și rhododendroni

nopți lângă Mija,
pe grohotișuri îngeri în picioare

 

MOARA

miros de grâu proaspăt -
cu geamurile larg deschise
în sufrageria raiului

cu mâinile adânc în făina caldă
proaspăt măcinată,
copil la moara din sat

azi importăm pâine congelată
vânzătorii aproape(lui)

 

LIRĂ

lacrimă înflorită -
un mai trudit de Carravagio

libertatea,
când Dumnezeu te învață să pictezi

 

RĂZBOIUL DE ȚESUT

văd suveica cum ți se plimbă între mâini,
o corabie mai mică pe ape interioare,
și piciorul cum apasă pedalele de lemn
ale războiului de țesut

mi-ai prins sufletul în broderie

 

EMPATIE

mila,
când poți atinge durerea celuilalt
în sufletul tău

compasiunea există
doar când inima e din aluat divin

pace sufletească,
odaia în care doarme Dumnezeu
în tine

 

GRINDA

șuștarul -
universul de acasă,
cu toată calea lui lactee

grinda din grajd și
cuibul de rândunică,
pergament fin în țesătura ființei

șura s-a mutat în cer…

 

OCHII LUI PICASSO

socul înflorit -
ochii lui Picasso

aripile miresmelor
s-au ridicat în zbor
și s-au așezat pe umerii tăi

pe wallpaper
doar un galben fără respirație

 

MINIATURI

timpane,
cocoșul de acasă

•

fântânile adânci ale deșertului,
trudă

•
fantezia,
caierul cu lână de aur

•

voluptate,
muguri căzând în floare

•

cireșii înfloriți,
pârtie de schii în livadă

rodiile,
cântecul Mediteranei

•

rugăciunea,
glasul tăcerii

•

lună de miere,
la cosit în trifoi

•

lutul sub mâna olarului,
argilă vorbitoare

•

norii,
metafore de altitudine
•

cămașă de înger,
cireșul înflorit

cină cu mămăligă,
acasă la bunici

•

salcâmi în floare,
mirese

•

părul tău,
cascadă de bazalt

•

noapte de cristal,
ospăț lângă lacul glaciar, sărut în rhododendroni

•

grohotiș înnebunit de caprele de stâncă,
declanșări în conștiință

•

cafeaua și ochii tăi sub condei,
meditație

•

în inima mea tobele
nopților de mai

•

acasă la noi în Bârghiș
aveam zmeură miraculoasă

•

în livadă vișinii își leagănă mustul,
cornii-s aprinși…

•

stau sub cireș
și mi se pare că mi-a înflorit sufletul

•

cu armăsarii galop
prin macii neîmblânziți ai fanteziei

•

în diligență nobilele doamne,
cuvintele

•

nuntă,
plimbare prin livada cerului.