POEZIE: Iulia Pațiu

motto:
spre Ierusalimul ceresc
sunt drum și drumeț

La Florii

uită-te prin sine
cineva culege zorii
ca și cum ar fi răsărit flori 
și cele de mai sus 
vise topite de noapte 
în care minunile învie morțile
le zic și eu
nu e nimic nou
și totuși spectacolul caleidoscopic 
e unic
de dimineață

***
așterne-mi lutul fără zgură
așază-l în vas potrivit
și pregătește-mi locul 
pregătește-mi lucrul
iată
intru în Ierusalim

și-mi arde pieptul

pe drum
mă prăbușesc
la fiecare pas mă prăbușesc

dar 
când vei trece pe lângă mine 
să faci din mine 
fă o inimă
petic pentru inima Ta
mă fă din dragostea dintâi 

Săptămâna Mare 

pe mâna primăverii
care se prăbușește între coaste și rai
se face se tot face o vioară 
și durerea mi se face un arcuș
dorul trece orice închipuire
el nu s-a născut 
dar îmi taie gândul cu o sfoară de brândușe
incendiu’ mov se leagă 
strâns de adâncul frunții
și uit
să respir

din real para e foarte nerăbdătoare
în realitate mă înghite o făclie de Paști