POEZIE: Iuliana Dinu

Data: 06 Iulie 2022

NINGE CU LUCEFERI
Spre înălțimi privesc, spre-naltul cer,
Ninge-n veselie, îngerii dansează,
Gândul meu pornit-a către alte lumi,
Ninge cu luceferi, calea-mi luminează.

După nor se-ascunde tainic chipul Tău,
Însetat mi-e dorul de iubiri divine,
Clipe tremurânde liniștea colindă,
Lacrimă cernită lunecând prin vine.

Ca un ceas pulsează inima-mi fierbinte,
Pașii mei nesiguri Te așteaptă-n noapte,
Prin tăceri albastre murmur lin doinește,
Ninge cu luceferi presărând cuvinte.

ICOANA DIN PERETE
Când noaptea se pogoară în tăcere
Prin labirintul sufletului meu,
Trec amintiri prea pline de regrete
Iar gându-mi zboară către cerul Tău.

Îmi risipesc făptura prin odaie,
Captiv mi-e trupu-n bezna nopții,
Te caut în icoana din perete,
S-alungi nesiguranța vieții.

Rămân cu Tine ore-ntregi,
Tumultul infinit de gânduri
Îmi picură melancolie,
Aștern târziu câteva rânduri.

Cu ele-mbrățișez tăcerea 
Din noaptea care a trecut...
Acum s-a luminat de ziuă
Și-ntâmpin zorii cu-n sărut.


RĂTĂCIRI
Am colindat cărări nenumărate,
M-am înălțat și dincolo de nori,
Am rătăcit prin zeci de constelații
Bătând la porți închise uneori.

Nădăjduiam să mă-ntâlnesc cu Tine,
Prin zboru-mi de iubire necuprins,
Dar m-am întors cu sufletul rănit,
Pustiu, îmbătrânit și nins.

M-am așezat lângă Icoana sfântă,
Ce stă în fața mea de-atâta vreme,
O mângâiere caldă am simțit,
Pe chipul meu cu lacrima în gene.

Căldura Ta mi-a întărit credința,
Îți simt prezența, lângă mine ești.
Regret nespus prin lume rătăcirea,
Acum am înțeles că mă iubești.