POEZIE: Iuliana Dinu

LA MARGINEA PUSTIULUI DIN MINE

La marginea pustiului din mine,
Simt anii grei cum mă strivesc, Părinte.
Te strig atunci, că liniștea mă doare
Și iar zăpezi se-aștern peste cuvinte.

La Tine vin în rugăciuni smerită,
Că sufletul mi-e trist și tulburat,
Aprinde-mi candela să-mprăștie lumină,
Un semn divin trimite-mi din înalt!

Cu fluturi albi să dănțuiesc prin zbor,
Și să privesc spre noul răsărit,
În bulgăraș de lut să mă prefaci,
Pe-obrajii mei să picuri mir sfințit.

DĂ-MI MÂNA-N HORA TA DE FRUNZE

Dă-mi mâna-n hora Ta de frunze, 
De simfonii și taine necuprinse,
Aprinde curcubeu peste întinderi,
Copil să fiu în lumea mea de vise!

Aud cum plânge codrul desfrunzit
Prin ramurile triste suflă vântul,
Suspină-ndurerați copacii goi,
Podoaba lor acoperă pământul.

Peste-amintiri alunecă o rază
Ce-aduce-n suflet caldă mângâiere.
Privesc cum se-nfiripă printre doruri
Și se așterne toamna vieții mele.

Adună-n ea Tu, Doamne, stropi de rouă,
Că tare dragă îmi era cândva,
Din vise frânte să înalț castele,
În verde crud să-mbrac povestea mea!

TU EȘTI RAI, IUBIRE, DOR

Noaptea se pogoară lin,
Peste sufletu-mi ce doare,
Vino-n odăița mea,
Pe a vântului suflare.

Intră-n gândurile mele,
Rătăcite-n miez de noapte,
Doamne, dă-mi un strop de pace,
Șterge-mi lacrima ce cade!

Adu-n palma Ta speranța
Zilelor ce mi-au rămas,
Slova dulce a gurii Tale
Mă-nsoțească pas cu pas.

Tu ești Rai, iubire, dor,
Credință dumnezeiască,
Taină ce din vremuri vine
Cu lumină îngerească.