POEZIE: Marius Iordăchioaia
Poetul Marius Iordăchioaia trăiește în Piatra Neamț și este autorul volumelor de versuri: „Jurnal de tresăriri”, Editura Theosis, 2012, și „Cineva mă caută prin viața mea”, apărut la Editura Doxologia, 2013. Prezența sa publică și în spațiile literare este în general discretă. A participat la conferințe pe teme cultural-duhovnicești în Iași și la una dintre edițiile colocviului de literatură creștină al „Ziarului Lumina“ - „Ridicat-am ochii mei la munți”, organizate la Mănăstirea „Înălțarea Sfintei Cruci”-Caraiman. Unele texte ale sale pot fi citite pe blogul personal și pe portalul Doxologia.
LUCRAREA
iată zdrobit zace lucrătorul
pe plugul său de lemn
până-n crucea nopţii a lucrat ogorul
căzut sub blestem
mâinile gleznele coasta i-s sparte
de râvnă câtă a pus
cu fruntea în spinii inimii mele
doarme Iisus
şi toată truda pentru bobul de rouă
ce-mi licăre-n ochi
ca steaua în geam...
s-a rupt apa inimii... se naşte
din piatră un fiu lui Avraam
CREȘTINUL
creştinul
e un om care îşi face un rost în lume
făcând lumii
un rost în cer
LA ANTICARIAT
Doamne, ce mai iubesc moartea poeţii!
ca s-o simtă pe ea îmbrăţişează
prieteni soţii idei
viaţa însăşi
am găsit la anticariat
volumul unul poet olandez
din anii ‘80 şi
răsfoindu-l mi-am amintit
cât de mult iubesc poeţii moartea
ei scriu monologul halucinant
al mâinii de ebonită
care pare să ceară ajutor ieşind
din valurile unei mări de hârtie
stau într-un anticariat neîncălzit
printre vrafuri şi rafturi pline
de cărţi
ca-ntr-o magazie de spovedanii
şi pomelnice
niciodată duse la preot
în templul acestei culturi care
neputând să învingă moartea
îşi racolează adepţii
înfrumuseţându-le halucinant
înfrângerea,
stau citind şi recitind acest vers
„unde ne-am putea ascunde
când bezna iese din noi
devastând în drumul ei totul
până şi propriile noastre
urlete?”
şi mă gândesc cu durere la toţi
acei poeţi
la toţi acei oameni care
au murit departe de
îmbrăţişarea mântuitoare a Crucii
cu gurile încremenite
de voluptatea propriului urlet
în orgasmul fatal
al iubirii de sine
moartea veşnică domneşte în
poemele lor
căci au o frumuseţe care
nu mă lasă să-i plâng
LEAGĂNUL GOL
când ies din casă
simt tot mai des nevoia
să mă opresc în micile parcuri
sau locuri de joacă
dintre blocuri
stând acolo pe o bancă şi
privind iarba
redevin copilul care aştepta
într-un leagăn din curtea grădiniţei
să vină cineva
să-l ia acasă
apoi
întors în apartamentul meu
îmi fac o cafea mă aşez pe canapea
şi privind icoanele
aştept
să vină cineva
să mă ia acasă
OMUL DUHOVNICESC
omul duhovnicesc este
un băiat care ajunge bărbatul
în stare să apere
copilul din el
STILUL BRÂNCOVENESC
a trăi acum
cu bucurie şi generozitate
acea viaţă
care nu te părăseşte
când ţi se ia
capul
PIATRA ÎN APĂ
inima omului
stă
în lumina lui Dumnezeu
ca
o piatră în apă:
n-o poate cunoaşte
decât
zdrobindu-se...
CAPRE ȘI OI
există oameni
a căror credinţă în Dumnezeu
e plină de ei înşişi
aceasta se numeşte
religie;
şi sunt oameni
a căror credinţă e
plină de Dumnezeu
aceasta se numeşte
ortodoxie...
ADRESA
azi ninsoarea a redevenit cuvinte
și cuvintele lumină
și lumina dragoste
vorbirea cuiva care încearcă
să-ți explice adresa
lui Dumnezeu
AZI IISUS
azi Iisus
ar avea o mie de procese penale:
cu Protecția animalelor pentru că a scos biciul în Templu
de calomnie cu fariseii și cărturarii
cu Fiscul pentru că nu și-a declarat veniturile
cu cei de la Colegiul medicilor pentru că a vindecat fără atestat
azi Iisus
și-ar rosti Fericirile
de pe un munte de citații și facturi
învățându-ne cum să scăpăm
din acest iad civilizat numit birocrație
ce devorează sufletele
fără să verse
o picătură de sânge
ar scăpa-o pe femeia prinsă în adulter
de producătorii de filme pornografice
și asociațiile de feministe
iar pe copiii care ar veni la El
de educația sexuală droguri și sinucidere
asta dacă
nu L-ar asasina creștinii în inimile lor
de teamă să nu iasă în public
și să le pună în pericol
libertatea religioasă
FOREVER
când un om iubește
vrea să rămână pentru totdeauna
cu persoana iubită.
dar totdeauna
e ceva care aparține lui Dumnezeu.
a te căsători
înseamnă a merge la Dumnezeu
ca să iei acel totdeauna
pentru dragostea ta
iar acel totdeauna
coborât în dragostea oamenilor
se numește
Hristos
MÂNTUITORUL POEȚILOR
Ce fiară apatică doarme sub pielea mea
hibernând sub gheața veșnică a indiferenței
întorcând capul când lumea urlă
de durere și de necaz?
se întreabă poetul Fidelito Cortes
savurând muzica propriei
spovedanii
numai Hristos ne poate elibera
de mândria
de a spune adevărul
și de neputința de
a-l trăi