POEZIE: Mihai Mandaj

BASARABIE

Basarabie, ram de viță-de-vie română,
Tăiată din trunchiul bătrân,
Plângi și acum și vei plânge
Pentru neamul străbun!

Cândva erai sub raza de soare,
De dragul lui Ștefan cel Mare,
Cu dealuri și plaiuri și Prut și Mare,
Cetăți sfințite, mănăstiri ridicate,
Lui Dumnezeu închinate!
Dușmanii cei mulți și puternici
Ți-au schingiuit bărbați, femei și prunci
Și-au trimis în deportare, la moarte,
În Siberia pe cei mai buni 
Dintre români la munci.

Așijderea Cetatea Albă, Soroca, 
Hotin și Cahul,
Așijderea pământuri mănoase!
Rămân în lumina clară de lună,
În apa ce curge și străjuiește malul,
Lângă Moldova Bucovina,
Lângă Patria-mumă - ce așteaptă
La pieptul de mamă să vii! 

RUGĂCIUNE
Iisuse, Ție, în genunchi ne închinăm
Și iartă fărădelegile noastre
Și vino printre noi, credincioșii, să ne bucurăm
De minunile Tale vaste.

Tu ne-ai arătat calea, adevărul și viața,
Tu, Doamne, iartă păcatele noastre.
Nefiind din acele înalturi cu Tine, plâng,
Căci pe cruce ai fost răstignit și bătut,
Când lumii atâta bine ai făcut.

Dar ai acceptat voia Bunului Dumnezeu
Și-ai înviat a treia zi, după Scripturi.
Te-ai arătat apostolilor Tăi 
și la cele două Marii
Și Te-așteptăm să vii să stai mereu cu noi.

Rogu-Te, păzește-ne de boli și de războaie,
De neștiință, sărăcie și șuvoaie,
Adună-i, Doamne, pe oameni în credință!
Cu toții să fim aceeași ființă.

Fiule al lui Dumnezeu, Mesia, vino,
Căci pe pământ e molimă și dezbinare
Și oamenii nu mai au nici o salvare.
Învață-ne prin crezul Tău 
ce-i bine și ce-i rău
Și arată-ne cum să mulțumim lui Dumnezeu. 

Făclie înălțătoare de lumină
De Paște, Tu ne-o împarți la toți
Și pasca Domnului se frânge pentru copii 
și nepoți
Și noi cântăm la Învierea cea divină:
Hristos a înviat din morți!