POEZIE: Pr. Cristian Alexandru

Data: 21 Septembrie 2022

MISTERELE CERULUI
Nu pot decât, smerit, să-ți cânt divinitatea
Și timpul ce etern asupră-ți l-ai oprit;
Acum, în inimă-mi se joacă-acerb eternitatea,
De secole-mi dorm somnul. Și tot sunt istovit...

Dilema se oprește. A vieții pluritate,
Îmi suflă-n suflet crivăț ca-n albele pustii;
Iar trupu-ți încălzit de cute colorate,
Mistere naște pururi din taina ta de-a fi.

Pășești înspre tăcere prin neștiute umbre,
În sensul ce-l trasează nespusul univers;
Aduci lumină sfântă în grotele lugubre,
Ghidând-o sistematic artisticul tău mers.

Strigat-au după tine albastrele văzduhuri,
Să duci în tăinuire miresmele din nori,
Punând-le pe munții ce-nalță ninse vârfuri,
Cu caldele-ți săruturi pe glastrele cu flori...

Lumina literară şi artistică