POEZIE: Pr. Cristian Alexandru
ODĂ OMULUI BĂTRÂN
Dumnezeule, Stăpâne,
Vistier de-nțelepciune,
Să trimiți lumina Ta,
Peste bătrânețea mea!
Fă să fie fără pată
Vârsta mea înaintată!
Dumnezeule Preasfinte,
Împărate și Cuvinte,
Rugăciunea mea să fie
Așa cum îți place Ție:
Îndelungă și smerită,
Mireasmă bine primită!
Mulțumesc pentru rabdarea
Ce mi-ai dat, că-adâncă-i marea
Ce-nalță furtună grea
Peste bătrânețea mea!
Dar, prin Harul tău ceresc
Izbutesc să biruiesc!
Mă tot lupt cu-n singur gând:
Cum să fiu mai bun, mai blând?
Să am vorba cu dulceață,
Și să dau în jur speranță;
Și-astfel, să aud cuvântul,
C-am să moștenesc pământul!
Dumnezeule Preadarnic,
Fă-mă milostiv și harnic.
Și dă-mi har să spun povești,
Ca Nică din Humulești!
Să zâmbească, căci, ca mâine,
Or să fie ca și mine!
UN TRANDAFIR AM FOST
Un trandafir cu bun miros,
Si floarea lui Iisus am fost,
Dar prin păcate l-am uscat,
Pe Dumnezeu L-am supărat.
Și a rămas din el doar spini,
O floare-afară din grădini,
Fără petale și culori,
Cum au și celelalte flori.
Când m-a făcut cu mâna Lui,
Eram o floare-a Domnului,
Dar eu de El n-am ascultat,
Și am căzut în greu păcat.
Și-atunci plăcutul ei miros,
A dispărut, și n-a mai fost,
C-atunci când avea mult parfum,
Acum e singură în drum.
Dar, cred în El și am să plâng,
Și mâinile am să le frâng,
Că să îmi dea iarăși miros,
Să-I fiu iar trandafir frumos.
Cu al Lui sânge-am să îl spăl,
Că am pe suflet mult nămol,
În fapte bune să sporească,
Petale înapoi să-i crească.
Ca-ntr-un ghiveci să fie pus,
În casa Domnului Iisus,
Și-n părul Sfintei Maicii Lui,
O floare sfântă a Domnului!