POEZIE: Preot Ioan Bârgăoanu

UN POEM IREAL 

Astăzi pe la poarta ta,
a mea,
au trecut
copiii orfani cu părinți în viață,
se refugiază.
 
Ei au primit niște 
Euro de la mama și tata. 
Au oprit la magazinul mixt 
de pe colț 
să cumpere 
coca cola 
ciocolată
și bere 
pentru bunicul,
au mai cerut 
votcă și o cafea...
Au băut 
apoi pe terasa de plastic... 
că nimănui nu-i pasă.
Reclama nu ține de foame 
Și nu apără de bombe.

Ieri au trecut 
pe ulița ta 
și a mea
copiii orfani 
cu părinți în Italia, Franța,
Spania... Din Ukraina mai nou.

Însă:
nu au găsit o îmbrățișare,
un cuvânt bun,
o bună dimineața,
mângâieri nu au găsit,
biserica nu era deschisă,
preotul era în post retras,
în mari litanii,
părinții în concediu 
de îngrijire a copilului,
mamaia e la market să 
cumpere mai mult ulei,
că vin rușii...
Tataia paralizat,
vecinii la meci,
colegii pe net... 

E război!
Nu au găsit nimic 
la magazinul mixt 
de pe colț.
Nu au găsit liniște, o îmbrățișare 
și Cuvânt bun!
Au găsit
detergent pentru spălat lacrimi...

Alaltăieri
trecea Iisus pe ulița
noastră de asfalt,
pe autostrada Soarelui 
dinspre Ukraina...
într-un sicriu 
cu ochii vii
de copil orfan.

Avea privirea de 
cer albastru
și ne iubea în lacrima Sa
unde încape toată galaxia... 

După El
erau milioane de îngeri 
care urcau și coborau
Împărăția orfanilor

Sus
Jos
fără autostrăzi. 
care lăcrimau
la mormântul sufletului nostru
înrăit de țelina eului,
sub Crucea lui Iisus.
 
Astăzi pe la poarta ta
trece Iisus...
Nu posti,
nu face pe smeritul,
nu te uita după cruci și colive,
privește cu milă măcar.
Primește-L
pe Iisus 
refugiat spre Egipt.
E săracul orfan,
e un frate mai mic,
este sufletul nostru pierdut 
de atâtea dureri și Golgote
spre inima Celui de Sus!