POEZIE: Șerban Madgearu

Taină

Mai întâi L-am răstignit.
Apoi am stat și m-am gândit
Ce fac cu El, ce fac cu mine,
Ce este drept și ce e bine.

Ieri noapte L-am lăsat pe Dumnezeu
Să plângă șiroaie în sufletul meu.
A plâns mult și mult m-a spălat...
N-am fost niciodată așa de curat.

Am plecat dimineața aproape smerit.
Am plecat de pe unde am fost rătăcit.
Am mers cu speranță și-am mers 
cu suspin
Să-L mănânc și să-L beau și să mă 
închin.

Și iarăși a plâns în sufletul meu
Și iar mi-a fost frică
Și iar mi-a fost greu,
Fiindcă pe cruce-L pusesem și eu. 

Am ascultat și m-am adunat din noroi
Cu silă de mine, cu silă de noi.
Am ascultat cuvântul ca pe-un 
descântec
Și am primit lumină și zâmbet 
și cântec.

I-am mâncat trupul
Și sânge am luat.
Și-acum îmi e foame,
Căci viață mi-a dat.

Mă arde, mi-e cald și mi-e bine
Și poate la noapte rămâne cu mine.
Iar mâine nu știu ce va să mai fie,
Dar astăzi sunt parte din veșnicie.