POEZIE: Ștefan Mitroi

Cu încetinitorul

Ceea ce credem că e moarte
e tot viață.
dar dată foarte încet,
din dorința de a trăi și altfel
decât pe fugă.
Atât de încet încât
ajunge să stea pe loc. 
Asta e moartea, de fapt.
viață ce stă pe loc. 
și stă mult, ca să ne 
putem bucura de ea
pe îndelete.

Noroc

Cum s-or descurcând copacii,
fără să se urască unii pe alții?
Dar păsările, fără să-și trimită
scrisori de dragoste mincinoase?
Tot așa pietrele, ce nu se supără
niciodată pe apă că ea trece
și ele rămân.
La fel drumurile, 
pe care nu le poate convinge nimeni
să se întoarcă din drum.
Ajung de fiecare dată
acolo unde trebuie să ajungă.
Ce noroc pe toate acestea
că nu sunt oameni!

Decalog

Închide cartea
Închide ușa
Închide fereastra
Închide-ți gândurile
Închide-ți sufletul
Închide gura
Închide lumina
Închide-ți tăcerile
Închide ochii
Închide mormântul.

Fărâme

Lumea în care trăim nu este întreagă,
ci doar o fărâmă din lumea care a fost 
sau din cea care o să fie.
Nici noi nu suntem oameni întregi, 
ci biete fărâme din oamenii de demult
sau din cei ce încă nu s-au născut, 
nu se vor naște poate niciodată.
Viețile noastre sunt și ele fărâme
din alte vieți,
unele din trecut, altele din viitor. 
Primim doar o fărâmă din fericirea
la care visăm, nu cu un vis întreg,
ci doar cu o fărâmă de vis.
Fărâme de iubire, de singurătate, 
de suferință, de moarte și, gata,
începe eternitatea ce este tot o fărâmă.
Peste toate se aștern în devălmășie
fărâme de uitare.
Trec fărâme de timp dinspre trecut
spre viitor și invers.
Legile fizicii se trag rușinate
într-o parte.
Nu mai ascultă nimeni de ele.
Cu o viteză mai mare decât cea a luminii
se duc fărâme de lumi
cu fărâme de întâmplări 
în fărâma lor de memorie
spre niciunde
pentru a se întâlni cu singurul
lucru întreg din curgerea
nemiloasă a timpului
care este nimicul!

Fereastra

Ce poate face o fereastră de tren!
Îți duce lumea departe!
Îți apropie depărtările!
Plânge în locul tău,
atunci când se crapă de ziuă
și vezi că locul din care ai plecat
a rămas în urmă,
tot mai în urmă.
Doar batista ei,
în care a împăturit câteva lacrimi, 
se ține după tine.
Poate chiar cu lacrimile acelea
plânge fereastra,
în timp ce batista se lasă purtată de vânt
pe deasupra pământului.
Iar tu crezi că e cerul!

Gară

Eu, în toate vagoanele trenului.
Trenul, pe toate liniile ferate
din lume,
ca să pot fi sigur că voi ajunge acasă
deși în satul meu
nu există gară,
n-a trecut trenul pe acolo
niciodată. 

Înserare

Devin timid în fața înserării.
Se întâmplă ceva
cu sufletul meu.
O mai fi oare la locul lui?
Întind mâna
să-l pipăi.
Ce vrei să faci?
îmi strigă o pasăre
ce tocmai trece pe deasupra.
Mă înroșesc brusc.
Și-mi vine
să intru de rușine
în cer.

Singurul lucru

Singurul lucru la care mă pricep
este să nu termin niciodată
ce-am început.
Pe toate le-am abandonat
exact în momentul
în care mă învățasem cu ele.
Au pățit-o, fără vreo vină a lor, 
doar din cauza mea, a prostului meu
obicei de a nu duce nimic la bun sfârșit,
copilăria, tinerețea, iubirile, 
ce n-au fost tocmai puține, 
credința în nefericire, 
care mi-a oferit nenumărate dovezi că există,
arătându-se, spre deosebire de Dumnezeu,
ori de câte ori am rugat-o 
să-mi sară în ajutor.
Până și de necredința în fericire
mi-am bătut joc,
simțind câteodată nevoia să fiu fericit.
Habar n-am dacă am fost sau 
n-am fost.
Nici măcar în privința vieții nu mă pot abține.
Am s-o las chiar și pe ea neterminată,
deși nu mi-a greșit cu nimic.
Dimpotrivă, a crezut, prostuța, 
mai mult decât meritam în mine!

Ultimul

Aș vrea să mor
chiar acum,
dacă aș ști că 
ultimul mort al lumii 
sunt eu. 

Zilele săptămânii

În satul meu nu a mai fost
duminică de mult.
Sâmbetele sunt tot mai rare.
Săptămâna începe
cu ziua de joi,
care e miercurea,
iar miercurea, vineri,
când e marți.
În fiecare zi sunt toate 
zilele celelalte,
chiar de mai multe ori pe zi.
De aceea a și dispărut
timpul de acolo.
Ceasurile s-au oprit.
Vine doar cucul
o dată pe an
ca să dea ora exactă.
Nu-l ascultă, însă, nimeni.
Oamenii își potrivesc viețile 
după veacurile
ce le trec pe la poartă
duse de mână
de morții din cimitir.