Politici ineficiente de integrare a lucrătorilor defavorizați

Domeniul economiei sociale, care ar putea angaja peste 160.000 de persoane inactive dar apte de lucru, rămâne insuficient dezvoltat și valorificat în țara noastră din cauza unei legislații neclare și a unor politici publice neatent construite și ineficiente, susţine o analiză realizată de RISE România (Reţeaua Română a Întreprinderilor Sociale de Inserţie).

„România se numără printre ţările cu un cadru de politici slab în privinţa inserţiei pe piaţa muncii a lucrătorilor defavorizaţi, alături de Bulgaria, Letonia, Polonia şi într-o oarecare măsură Italia”, arată analiza RISE România, citând un raport european privind Întreprinderile Sociale de Inserţie (ISI). ISI-urile sunt mecanisme instituţionale care oferă lucrătorilor defavorizați - cum ar fi foști condamnați, victime ale violenței domestice, șomeri de lungă durată, persoane cu dizabilităţi, fără educaţie - o formare adecvată la un loc de muncă adaptat.

Cu excepţia câtorva măsuri definite în Legea 219/2015, nu există un cadru naţional pentru ISI-uri, iar „peste 160.000 de persoane apte de muncă rămân inactive în România”, spune Ancuţa Vameşu, coordonator al RISE, care arată că, în trecut, a existat mai mult sprijin pentru aceste persoane. „De exemplu invalizii de război deţineau dreptul de a vinde produse din tutun. Comuniştii au avut cooperative meşteşugăreşti pentru persoanele cu dizabilităţi severe care nu se puteau integra în alte locuri de muncă”, a completat Vameşu, citată de Agerpres.

Potrivit raportului, printre cauzele care au condus, în timp, la rămânerea în afara pieței muncii a tot mai multor persoane defavorizate se numără: inexistența unei definiţii legale pentru acești lucrători; angajarea asistată a persoanelor cu nevoi speciale nu este reglementată, iar măsurile de activare care există nu sunt eficiente. Lipsa educaţiei este, de asemenea, o barieră în inserţia pe piaţa muncii. Datele arată că 32,5% dintre  persoanele defavorizate între 18 şi 29 de ani nu au educaţie.

La nivelul UE, definiţia lucrătorilor defavorizaţi variază de la o ţară la alta. Belgia, Bulgaria, Cehia, Grecia, Irlanda şi Lituania adoptă o abordare mai largă, care include, de exemplu, în cazul Greciei, persoanele fără adăpost, cei care trăiesc în sărăcie şi persoanele cu particularităţi culturale. 

Aproape toate ţările aplică sancţiuni angajatorilor care nu îndeplinesc cota de angajare a persoanelor cu dizabilităţi. De exemplu, în 2019, în Austria, 78,6% dintre organizaţii nu îndeplineau cerinţele privind cotele de inserţie, fiind sancționate cu 160 de milioane de euro sub formă de taxe compensatorii. Amenzile sunt de obicei direcţionate către fonduri special destinate. În România, fondurile colectate din taxa pe dizabilitate merg la bugetul de stat, aceasta fiind o altă deficiență semnalată de analiza RISE. (C. Z.)