Pomenire veşnică părintelui Gheorghe Solovăstru

La venerabila vârstă de 93 de ani, starostele preoţilor din Ţara Bârsei, părintele Ic. Stav. Gheorghe Solovăstru, s-a mutat în ceruri. Ziua adormirii sale a fost, sâmbătă, 7 august, iar ziua prohodirii, luni, 9 august 2010. Soborul de preoţi care a slujit la căpătâiul părintelui Ghe. Solovăstru a fost condus de Preasfinţitul Andrei Făgărăşanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Andrei a vorbit, cu cuvinte alese, despre valoarea şi frumuseţea preoţiei, accentuând faptul că preotul, când pleacă din această viaţă, primeşte cununa vredniciei din mâna lui Dumnezeu, dând în schimb Odorul, pe care l-a primit în palma dreaptă, la Sfânta Taină a Preoţiei, prin încredinţarea arhiereului slujitor de la care a auzit: "primeşte acest Odor pe care îl voi cere de la tine la a doua venire a Mea". Trecând din Răstignire în Înviere, din Liturghie în Liturghie, părintele Gheorghe Solovăstru l-a jertfit pe Hristos pe Golgota Sfântului Altar timp de 58 de ani, cât a durat preoţia lui în această lume, urmând ca veşnic să slujească şi să se împărtăşească de Hristos "mai cu adevărat în ziua cea neînserată a împărăţiei Sale", trecând de la cunoaşterea "ca în ghicitură" la cunoaşterea Lui Dumnezeu "faţă către faţă". Părintele s-a născut, în 5 mai 1917, din părinţii Aron şi Ana, în satul Sohodol, comuna Bran, judeţul Braşov, fiind unul din cei 10 copii ai familiei. Din partea tatălui, părintele Gheorghe, a avut doi unchi monahi la Sfântul Munte, iar din partea mamei, era nepotul ieromonahului Ieronim Roman, stareţul Mănăstirii de maici "Celic Dere" din judeţul Tulcea. A urmat cursurile Seminarului Teologic "Veniamin Costachi" din Iaşi, unde unchiul său Toma era intendent pe lângă mitropolitul Moldovei. Aici cunoaşte o seamă de personalităţi ale vremii: regele Carol al II-lea, prinţul Nicolae, Miron Cristea, primul patriarh al României, Grigorie Leu, episcop de Argeş, Nicodim Munteanu, al doilea patriarh al României, Partenie Ciopron, episcopul Armatei române, mitropolitul Gurie al Basarabiei. Facultatea de Teologie a absolvit-o la Cernăuţi, susţinând lucrarea "Celibatul în Biserica Ortodoxă" la disciplina Studiu Canonic, obţinând calificativul "distincţie". 58 de ani de preoţie În 23 august 1942, Gheorghe Solovăstru a fost hirotonit în treapta preoţiei de PS Partenie Ciopron, episcopul Armatei române. A început pastoraţia în comuna Mămăliga - plasa Noua Suliţă, în draga Bucovină. Din 22 martie 1944, refugiat de război, ajunge paroh în Oltenia, în Genuneni-Frânceşti, plasa Hurezu. În 1945 vine în judeţul Braşov, în Parohia Dobârlău, unde păstoreşte până în 1955, apoi, până în 1958 păstoreşte în Parohia Tohanul Vechi, pe postul doi, iar din 1958 până în 1994, păstoreşte Parohia Râşnov III. A lăsat în urmă o biserică vie Timp de 68 de ani a avut alături pe distinsa preoteasă Cornelia, din Galaţi, iar Bunul Dumnezeu i-a dăruit părintelui Gheorghe un fiu, Corneliu-Gheorghe, profesor universitar, actualmente decanul Facultăţii de Muzică din Iaşi. La vârsta de 93 de ani, părintele Gheorghe Solovăstru este pentru noi, preoţii din Protopopiatul Bran-Zărneşti, un frate mai mare, dar şi un adevărat model şi părinte. Din ascultarea de protopop, în numele corpului preoţesc al Protopopiatului Bran-Zărneşti, aducem mulţumire părintelui Gheorghe pentru toată osteneala preoţească şi pentru atât de frumoasa pastoraţie pe care a avut-o, mai ales în cei 36 de ani, în Parohia Râşnov III - unde a lăsat în urmă o biserică frumoasă cu hramul "Sf. Împ. Constantin şi Elena", dar şi o biserică vie - consolidată spiritual, în care Harul Lui Dumnezeu lucrează în folosul mântuirii oamenilor. Pentru încheiere voi folosi cuvintele Troparului din slujba înmormântării preoţilor, cuvinte pe care PS Andrei Făgărăşanul le-a folosit în începutul rostirii predicii, având nădejdea că în ele îl regăsim pe părintele Gheorghe Solovăstru, cu credinţa şi dragostea lui, cu nădejdea şi blândeţea, cu curăţia şi cu vrednicia lui preoţească: "În credinţă şi dragoste, în nădejde şi în blândeţe, în curăţenie şi în vrednicia preoţească, cu bună cinste te-ai înfrumuseţat, pururea pomenite. Pentru aceasta, preaveşnicul Dumnezeu, Căruia ai şi slujit, va aşeza sufletul tău în loc luminos şi vesel, unde drepţii se odihnesc şi vei dobândi de la Hristos, la judecată, iertare şi mare milă".