Pomenirea celor 4.000 de români ucişi la Fântâna Albă
Cei aproximativ 4.000 de români executaţi fără milă în 1941 de trupele sovietice la Fântâna Albă - Poiana Varniţa, când încercau să se retragă din teritoriile ocupate de ruşi, au fost pomeniţi miercuri, 1 aprilie, la Mănăstirea Putna. Slujba a fost săvârşită de arhimandritul Melchisedec Velnic, stareţul mănăstirii, împreună cu un sobor de slujitori din obştea monahală.
Din cauza restricțiilor impuse de autorități, nu s-a mai putut face deplasarea la locul masacrului, la Fântâna Albă, așa cum obișnuiau în fiecare an părinții mănăstirii, împreună cu unii reprezentanți ai statului român. Parastasul a avut loc în fața Portalului Memorial Golgota Neamului - „Fântâna Albă” de la mănăstire.
În cuvântul rostit, părintele arhimandrit Melchisedec a precizat: „Cu pocăință, să cerem iertare pentru cei care s-au așezat la temelia neamului. Așa cum un pom își trage seva prin rădăcinile sale, și rădăcinile se hrănesc din ceea ce se găsește în sol, așa acești eroi ai neamului nostru s-au așezat la temelia neamului. Noi ne hrănim din adâncul lor, de aceea sufletul poporului român are o profunzime, o adâncime în cele duhovnicești. Și avem atâția termeni care arată acest adânc: doină, dor, nevoință, unire adâncă cu Hristos, trăirea prezenței lui Hristos. Suntem bine înrădăcinați pentru că buni și sfinți ne-au fost strămoșii. Îmi vine în minte acum Doxachi Hurmuzachi, care a spus că limba, credința și neamul - acestea trebuie să le păzim ca un neprețuit odor. Sfântă să le fie pomenirea!”
Împreună cu cei căzuți la Fântâna Albă au fost pomeniți la Parastas toți românii din nordul Bucovinei și din Basarabia care au murit în deportări și în lagăre, ale căror suflete ne rugăm să le strângă Dumnezeu laolaltă la sânul Său, unde nu mai este nici loc, nici timp de despărțire. (Secretariatul Mănăstirii Putna)