Pomenirea episcopului Ioan Mihălţan

Duminică, 13 martie 2011, la Ohaba, judeţul Alba, a avut loc comemorarea a trei ani de la trecerea la cele veşnice a episcopului Ioan Mihălţan al Oradiei, Bihorului şi Sălajului, vreme de 17 ani. Cu acest prilej, Înalt Preasfinţitul Andrei, Arhiepiscop al Alba Iuliei, a oficiat Sfânta Liturghie şi slujba Parastasului la mormântul blândului vlădică Ioan, care se află sub streaşina bisericii în care a slujit aproape 40 de ani.

 

 

 

Înalt Preasfinţitul Andrei, Arhiepiscop al Alba Iuliei, a fost însoţit la Ohaba de pr. consilier Ioan Galaţă şi de arhim. Andrei Barbu, exarhul mănăstirilor, şi înconjurat de un sobor de 17 preoţi, foşti colaboratori şi ucenici apropiaţi ai PS Ioan, de la Oradea, Sibiu, Târgu-Mureş, Alba Iulia şi din parohiile învecinate.

 

 

În cuvântul de învăţătură, IPS Andrei a spus: "Am venit din nou la Ohaba, la împlinirea celor trei ani de când părintele nostru duhovnicesc, episcopul Ioan al Oradiei, s-a mutat la Domnul.

 

 

În continuare, IPS Andrei a menţionat trei frumuseţi ale Ortodoxiei: Sfânta Liturghie, icoanele şi tradiţiile sfinte, apoi a dat citire Pastoralei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei, iar în final arhiereul s-a oprit la două paragrafe din Testamentul PS Ioan Mihălţan.

 

 

 

 

"Să nu mă uite nici pe mine în rugăciunile lor"

 

 

 

 

Astfel, într-unul din paragrafe se arată că "Aşteptând - ca orice om - marea trecere din vremelnicie în veşnicie, după rânduiala firii, rog pe bunul nostru Dumnezeu să mă ierte şi pe mine nevrednicul, după mare mila Sa, de tot ce am păcătuit în viaţa aceasta, "om fiind, în lume trăind, trup având şi de la diavol înşelându-mă", precum spune Rugăciunea Molitvei de la Sfânta Taină a Spovedaniei". Al doilea paragraf asupra căruia s-a oprit IPS Andrei arată că "Rog din suflet să mă ierte şi să nu mă uite nici pe mine în rugăciunile lor către Dumnezeu, pe toţi cărora le-am greşit într-un fel sau altul: pe membrii familiei mele, pe urmaşii lor, pe toţi prietenii mei, pe toţi care au fost aproape de mine şi pe cei ce nu au fost aproape de mine, pe credincioşii din Parohia noastră Ohaba pe care i-am slujit 39 de ani, pe colegii de liceu, pe colegii de teologie, pe părinţii profesori de teologie şi doctorat, pe tinerii noştri studenţi şi absolvenţi ai facultăţilor de teologie din Sibiu, Cluj şi Oradea, cărora le-am predat Îndrumările Misionare, pe părinţii profesori de la aceste facultăţi, pe fraţii noştri arhierei împreună slujitori, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, pe colaboratorii de la Centrul Eparhial din Oradea, pe toţi cei pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, i-am păstorit, din cuprinsul Eparhiei Oradiei, credincioşi, călugări, diaconi, preoţi, protopopi şi pe toţi pe care nu i-am pomenit".

 

 

La sfârşitul slujbei, părintele paroh Vasile Mihălţan, nepotul Preasfinţiei Sale, care l-a îngrijit cu multă dragoste până la ultima suflare, a subliniat în cuvinte emoţionante amintirea vrednicului episcop, mulţumind Înalt Preasfinţiei Sale Andrei pentru dragostea şi purtarea de grijă, precum şi celor prezenţi, care nu l-au uitat. De asemenea, părintele Lucian Augustin, fost vicar la Episcopia Oradiei, a evocat curate aduceri aminte trăite alături de PS Ioan cu diferite prilejuri.

 

 

 

 

Preot în satul natal Ohaba

 

 

 

 

Episcopul Ioan Mihălţan s-a născut în Ohaba, judeţul Alba, la 27 septembrie 1926, din părinţii Vasile şi Ana, rămânând legat sufleteşte de locurile copilăriei, evocate cu mare însufleţire ori de câte ori avea prilejul. În anul 1947 a absolvit cursurile Liceului "Sfântul Vasile cel Mare" din Blaj. Între anii 1947 şi 1951 a urmat Facultatea de Teologie "Andrei Şaguna" din Sibiu şi a susţinut teza de licenţă "Sfântul Ioan Gură de Aur şi discursurile sale despre Sfântul Apostol Pavel", sub îndrumarea pr. prof. dr. Teodor Bodogae.

 

 

Viaţa şi activitatea Sfântului Ioan Gură de Aur au constituit o preocupare constantă pentru Preasfinţia Sa, lăsând o amprentă deosebită asupra formării sale duhovniceşti. În acest sens, spunea: "M-au impresionat în primul rând studiul şi exegeza autentică asupra Sfintei Scripturi de la cartea Facerii şi până la Apocalipsă. Sfântul Ioan Gură de Aur citea de trei ori pe săptămână Noul Testament şi a pus în practică ceea ce a citit".

 

 

O apreciere deosebită a avut faţă de pr. prof. Dumitru Belu, pe care l-a evocat cu multe prilejuri pe tot parcursul vieţii, amintind lucrarea acestuia, "Despre iubire". Tema "iubirii agape" a rămas o temă preferată a PS Ioan, temă care se regăseşte frecvent în predicile sale ca preot şi mai ales ca episcop. Cei apropiaţi ştiu că "Imnul iubirii" din I Corinteni, cap. 13, îl fredona adesea în clipele de dispoziţie sufletească sau era intonat solemn de strana bisericii, având chiar dorinţa de a fi cântat la aşezarea în mormânt, precum s-a şi împlinit.

 

 

În anul 1951, după terminarea studiilor, în vremuri potrivnice Bisericii, a fost hirotonit preot celibatar de către mitropolitul Nicolae Bălan pentru capela Institutului Teologic din Sibiu. La insistenţele sale, contrar dorinţei mitropolitului şi a profesorilor care-l doreau la Sibiu, a fost numit preot în satul său natal, Ohaba, împlinindu-se astfel dorinţa care-l frământa. Aici a făcut dovada unei jertfelnice slujiri faţă de această parohie, dar şi faţă de parohiile din jur, pe care le-a administrat din lipsă de preoţi.

 

 

 

 

Duhovnicul studenţilor de la Sibiu

 

 

 

 

Părintele Ioan Mihălţan a ajuns un preot slujitor de prestigiu şi de ţinută duhovnicească al Bisericii. Astfel, a fost ales de mitropolitul Nicolae Mladin în anul 1970 spre a fi duhovnicul studenţilor Institutului Teologic din Sibiu. După scurtă vreme a fost retrimis în parohie, în urma unei înscenări politice, fiind socotit "mistic", din cauza discuţiilor libere cu studenţii şi, mai ales, a vizitei la Biserica din Ohaba a unor studenţi sârbi, care studiau atunci la Institutul Teologic din Sibiu. Aceştia au fost provocaţi de dânsul la sfârşitul slujbei să le vorbească credincioşilor.

 

 

După câţiva ani, la îndemnul episcopului Irineu Crăciunaş de la Iaşi, care îi era apropiat, se înscrie la cursurile de doctorat la Institutul Teologic din Bucureşti, fiind declarat admis în anul 1973. În perioada studiilor de doctorat a locuit la Mănăstirea Cernica de lângă Bucureşti, unde va cunoaşte îndeaproape pe părintele Benedict Ghiuş, socotindu-l un mare teolog şi om duhovnicesc.

 

 

După terminarea cursurilor a beneficiat de o bursă de studii la Institutul Ecumenic de la Bossey şi la Facultatea de Teologie protestantă a Universităţii din Strasbourg (1977-1978). Reîntors în ţară, în anul 1979 a fost numit lector la disciplina "Îndrumări misionare şi ecumenism" de la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, ajungând să fie foarte ataşat de studenţi, pe care i-a format duhovniceşte.

 

 

După ani de trudă, în 1984, şi-a susţinut teza de doctorat cu titlul "Preoţia lui Hristos şi preoţia bisericească", la Institutul Teologic din Bucureşti, sub îndrumarea părintelui profesor doctor Dumitru Stăniloae.

 

 

 

 

Episcop la Oradea

 

 

 

 

În anul 1990 a fost chemat de vrednicul de pomenire episcop Vasile Coman al Oradiei, Bihorului şi Sălajului, la slujirea întru arhiereu-vicar la Oradea. După trecerea la cele veşnice a episcopului Vasile Coman (10 iulie 1992), a fost ales episcop titular al Episcopiei Oradiei, Bihorului şi Sălajului (24 septembrie 1992), până în ianuarie 2007, când s-a pensionat. În luna august 1992 s-a implicat în organizarea solemnă a manifestărilor prilejuite de aducerea osemintelor răposatului episcop martir Nicolae Popovici de la Biertan, Sibiu şi aşezate în Biserica cu Lună din Oradea.

 

 

În timpul păstoririi sale ca episcop al Oradiei, vreme de 17 ani, a fost apropiat de preoţi, înţelegându-le frământările şi oferindu-le un climat părintesc. A hirotonit peste 280 de preoţi pe care i-a instalat personal în parohii. Nu trebuie uitat faptul că o preocupare deosebită a fost înfiinţarea de mănăstiri în cadrul Eparhiei Oradiei: Sfânta Cruce (Oradea), Stâna de Vale, Huta, Buna Vestire, Strâmba şi Bic. O altă realizare remarcabilă a fost punerea pietrei de temelie a noii Catedrale episcopale cu hramul "Învierea Domnului" din Centrul Civic, Oradea. Această lucrare sfântă a presupus îndelungi frământări ce au culminat chiar cu greva foamei în vederea obţinerii terenului aferent şi autorizaţiei de construire din partea autorităţilor locale ale vremii.

 

 

 

 

Profesor la Cluj şi Oradea

 

 

 

 

Pe lângă slujirea ca episcop al Oradiei, a continuat activitatea la catedră predând disciplina "Îndrumări misionare şi ecumenism" la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca şi la Facultatea de Teologie din Oradea. De asemenea, a publicat o serie de lucrări, studii şi articole de un real folos misionar-pastoral. Dintre lucrările apărute fac parte "Preoţia Mântuitorului şi preoţia bisericească", teză de doctorat, Oradea 1993; "De vorbă cu credincioşii", Oradea, 1993; "Seminţe din ţarina cuminţeniei", vol. I, Oradea, 1993; Idem, vol. II, Oradea, 1994; Idem, vol. III, Oradea, 1995; "Îndrumări pentru îndreptarea şi maturizarea duhovnicească a persoanei noastre", Oradea, 1994; "Experienţe pastorale", Oradea, 1995; "Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an", Oradea, 1999; "Cuvântări la marile praznice", Oradea, 2001.

 

 

Episcopul Ioan Mihălţan a participat în decursul anilor la nenumărate evenimente bisericeşti, conferinţe şi seri duhovniceşti în diferite centre, aducând lumină în sufletele celor care îl ascultau. Aşa cum afirma pr. prof. dr. Dumitru Abrudan în Laudatio, la primirea titlului de Doctor Honoris Causa a Universităţii din Oradea (mai, 1999), "Preasfinţitul Ioan Mihălţan a fost o prezenţă activă, dar discretă şi fermă în viaţa Bisericii". Să-i păstrăm vie memoria Preasfinţitului Ioan Mihălţan şi să-l purtăm în rugăciuni, iar când ne este dor, să ne plecăm genunchii la mormântul său! Dumnezeu să-i facă parte de odihnă cu aleşii Săi!

 

 

 

 

 

 

" Se potriveşte ca această pomenire să se facă într-o zi foarte importantă, în Duminica Ortodoxiei. Este sărbătoarea onomastică a Bisericii noastre, a mamei noastre spirituale şi mă gândeam, în această zi frumoasă, ce ne-ar fi spus nouă părintele episcop Ioan. Dânsul avea o sintagmă pe care o iubea mult, ne pomenea de "frumuseţile Ortodoxiei"". - IPS Andrei, Arhiepiscop al Alba Iuliei

 

 

 

 

 

 

Un important ierarh şi teolog

 

 

 

 

La 17 martie 2011 se împlinesc trei ani de la trecerea la cele veşnice a bunului părinte dr. Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei, Bihorului şi Sălajului, după o slujire preoţească de 40 de ani şi 17 ani de arhierie. Toţi cei care l-au cunoscut îşi amintesc cu drag de cel care a fost un mare ierarh şi teolog. Lucrările sale teologice, publicate în reviste de specialitate, precum "Ortodoxia", "Studii Teologice", "Mitropolia Moldovei şi Sucevei", "Telegraful Român", cărţile sale, întreaga operă misionar-culturală atât ca preot, dar mai ales ca episcop, lucrarea sa de mărturisitor al credinţei ortodoxe, de apărător al valorilor culturale româneşti, vor rămâne mereu ca amintire şi mărturie a personalităţii sale marcante.