Portretul îngerului păzitor, făcut de copiii clujeni
La Parohia „Naşterea Domnului“ din Cluj-Napoca s-a desfăşurat Concursul literar religios „Lăsaţi copiii să vină la Mine!“ adresat elevilor din clasele III-VIII. Subiectele propuse au încercat să pună în valoare cunoştinţele religioase, creativitatea, expresivitatea şi sensibilitatea copiilor. Unul dintre subiectele abordate în concurs a fost „Îngerul păzitor“, iar în cele ce urmează redăm câteva fragmente din lucrările premiate.
„Mă iubeşte aşa cum sunt!“
Dumnezeu mi-a dat un înger perfect care să mă protejeze. Calitatea pe care o apreciez cel mai mult la îngerul meu este că nu îşi îndeplineşte „rolul“ pentru că trebuie, ci pentru că mă iubeşte. Acesta are aceeaşi înălţime ca şi mine. Are părul blond, iar în ochii lui unici se găseşte multă pace şi fericire. Zâmbetul său blând, încurajator, mă ajută să trec peste orice, peste absolut orice.
Eu ştiu că atunci când mă stresez sau când sunt pe cale să fac un păcat, vocea optimistă care-mi şopteşte este a lui. Încerc din răsputeri să o ascult, dar când nu o bag în seamă, mai apoi mă dumiresc că am făcut o mare greşeală. Dar el nu se supără niciodată pe mine!
Nu se supără când uit să mă rog lui, nu se supără când nu-i fac pe plac, adică când greşesc, şi nici atunci când mă ajută şi nu-i mulţumesc.
Niciodată nu o să-l pot înţelege. Mereu are răbdare, mereu are grijă, mereu mă îndrumă, mereu se gândeşte la mine, mereu mă înţelege, mereu mă ascultă, mereu mă sprijină, mereu se roagă pentru mine şi, cel mai important, mereu mă iubeşte aşa cum sunt!
Îngerul meu are aripile mari, de cea mai curată nuanţă de alb, cu care mă protejează şi mă ajută. Acestea îmi dau un sentiment de perfecţiune.
Ştiu că cer mult şi primesc ce-mi trebuie. Dar, în legătură cu îngerul meu păzitor, am cerut foarte mult şi am primit şi mai mult. Un astfel de înger nici nu mi-aş fi putut imagina. Îi cunosc calităţile şi ştiu cum arată, dar numele lui... este un mare mister! Îl iubesc din tot sufletul. (Denisa Doboş, clasa a VI-a)
„Păzitorul meu e făcut din lumină“
Îngerul meu păzitor trăieşte în interiorul meu, are un loc special amenajat în inima mea. Oriunde m-aş duce, oricât de tristă sau fericită aş fi, el are grijă să-mi lumineze calea şi sufletul cu o singură suflare, cu o singură bătaie din aripi. Îngeraşul meu nu are chip de om, nu mi-l imaginez niciodată ca fiind un copil cu aripi prinse la spate. Nu, păzitorul meu e făcut din lumină, e un suflet de copil în tot sensul cuvântului. Aripile sale sunt făcute din bunătate şi bucuria de trăi, din muzică şi din taina acelor momente frumoase ce se nasc numai din voia Lui. Deasupra şi în jurul lui pluteşte un praf auriu, semn că este cu adevărat special şi plin de har.
Îngeraşul e mereu cu mine. Chiar dacă nu-l văd, chiar şi când simt că l-am pierdut, el e acolo. Nu mă va părăsi. Atunci când trec prin clipe dificile, simt o căldură în interiorul meu, simt că ceva se întâmplă în sufletul meu. Aşa ştiu că el încă mă păzeşte. Mă învăluie cu aripile sale de lumină şi-mi şopteşte gingaş: „Totul este în ordine. Vei trece peste acestea! Sunt cu tine...“. El îmi dă puterea să merg înainte, îmi dă un mic imbold şi îmi arată că pot să mă ridic mereu. Nu mă lasă niciodată de izbelişte. Ştiu că trebuie să mă ajute să mă ridic din praf şi simt că o luminiţă caldă se trezeşte în mine atunci când face asta. E mereu de partea mea şi asta îmi dă un sentiment de siguranţă. Chiar şi când dorm, am impresia, prin vis, că un sufleţel uşor pluteşte deasupra mea, mă apără de toate gândurile rele şi îmi deschide, cu ochii râzând, calea spre lumină.
Se mai întâmplă ca, atunci când am parte de momente de distracţie, să uit de el, să consider că totul este perfect. Însă el mă ştie, nu mă părăseşte şi mă luminează întotdeauna, învăluindu-mă cu căldură şi pace. Peste mine aşterne o plapumă ţesută din bunătate şi har, iar eu mă simt păzită şi plină de iubire. Pentru că este cineva care mă iubeşte mereu. (Mara Spătar, clasa a VI-a)
„Un model pentru noi“
În icoane, vedem îngerii reprezentaţi ca nişte copii sau tineri cu mantii şi aripi (Arhanghelul Gavriil are un crin, Arhanghelul Mihail, o sabie). Îngerii sunt fiinţe spirituale, create de Dumnezeu înaintea Facerii lumii văzute, materiale. Evanghelia se deschide cu cântarea îngerească: „Slavă întru cei de Sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire“, pe care îngerii o cântă la Naşterea Mântuitorului. Astfel, lumea oamenilor este chemată să reflecte armonia din cetele îngereşti. Pe îngerul nostru păzitor îl chemăm prin rugăciune, prin îngenunchere. El ne este dat de la Sfântul Botez.
Fizic, cred că este un duh, deoarece nu îl văd, ci îl simt. Este imaterial, însă pentru a-l vedea cu ochii minţii, mă gândesc automat la reprezentarea sa în icoane. Eu cred că este tânăr, deşi greşelile pe care le fac poate îl supără, îl îmbătrânesc. Faţa lui este plină de lumină, din strălucirea Feţei lui Dumnezeu, căci „Îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu“ (Matei), ne dezvăluie Mântuitorul în Evanghelie despre starea îngerilor copiilor. Aripile lui au reflexe din culorile curcubeului, exprimând virtuţile spirituale pe care le poartă. Când îşi scutură aripile încărcate de har deasupra mea, gândurile mele sunt luminoase şi trăirile limpezi. Ochii lui mari şi senini, purtând culoarea profunzimii cerului, privind şi înspre Dumnezeu şi înspre mine, mă îndeamnă la rugăciune: „Dă-mi, Sfinte Îngere, vreodată să mă uit şi în sus la frumuseţea Cerului“! Mâinile îi sunt slujitoare când îi îngădui să lucreze pentru mine. Paşii săi nevăzuţi trasează drepte cărări înainte-mergătoare pentru mine. Are grijă şi de urmele paşilor mei, mai ezitanţi sau mai hotărâţi (…)
Moral, în primul rând, este bun pentru că îşi face datoria, mă protejează, dovedeşte mult sacrificiu şi dăruire. Este un slujitor al lui Dumnezeu şi păzitor al meu. Apoi, cred că este şi foarte iertător: mereu iartă păcatele ce îl mâhnesc, mă ajută necontenit şi neostenit. Se întristează pentru greşelile mele şi se bucură când îmi curăţ fereastra sufletului pentru ca lumina Lui să poată pătrunde înăuntru. Apoi, cred că este harnic, fiind neobosit în a încărca pe aripile lui dorinţele mele bune şi a le duce înaintea lui Dumnezeu. Este atent şi păzitor, îl slujeşte pe Dumnezeu cu râvnă şi mă trage şi pe mine cu el, spre bucurie şi dragoste. Apoi, cred că este şi foarte pur deoarece multitudinea de păcate pe care le vede îl face să rămână luminos, în stare neprihănită. Este şi devotat deoarece nu mă părăseşte în momente grele, ci caută să mă ajute. Mai este şi conştiincios, îşi îndeplineşte misia cu cea mai mare bucurie. Este iubitor şi stăruitor: iubitor deoarece respectă porunca iubirii oricând, oricât de supărat ar fi pe mine; stăruitor căci neîncetat luptă împotriva celui rău. Mai este şi altruist, deoarece cred că ţine mai mult la oameni decât la el însuşi. Astfel, este şi milostiv, datorită faptului că îmi dăruieşte cele mai importante lucruri de care are nevoie orice copil care râvneşte virtuţile: adevărul iubirea şi iertarea. Uneori, parcă încearcă să mă înveţe şi pe mine să cutez a prelua din îndatoririle faţă de semenii mei aflaţi în suferinţă; este, de fapt, un model pentru noi, creştinii, în purtarea faţă de semenii noştri. Şi aş mai spune, spre sfârşitul acestor rânduri, că Îngerul meu păzitor, care întrupează toate calităţile, făcându-i acum portretul, nu cred că se simte lăudat. De aceea îi mai atribui încă o calitate: este smerit“. (Matei Bolog, clasa a VI-a, Liceul „Gheorghe Şincai“, Cluj-Napoca).