Portretul unui vrednic slujitor al lui Hristos

O rodnică activitate catehetică şi preoţească de 27 de ani l-a impus pe preotul Ioan Imbroane, ctitorul Parohiei Timişoara-Iosefin, ca pe unul dintre cei mai înzestraţi slujitori ai Domnului din zona Banatului.

Preotul Ioan Imbroane s-a născut la 3 septembrie 1890, în localitatea Coştei, Protopopiatul Vârşeţ, comitatul Timiş, din părinţii agricultori, Eva şi Ilia (Ilie). A frecventat cursurile liceale la Biserica Albă (Coşteiul şi Biserica Albă fac parte astăzi din Banatul sârbesc, Serbia) şi Braşov, apoi s-a înscris la Institutul Teologic din Caransebeş (1910-1913). După absolvirea institutului, s-a căsătorit cu Victoria Scioponi şi a fost numit preot la Rusca Montană, Episcopia Caransebeşului. Episcopul Miron Cristea l-a hirotonit diacon şi preot în zilele de 26 şi 27 aprilie 1914, după care a şi fost instalat ca preot paroh. Preot militar pe frontul italian Izbucnind însă Primul Război Mondial, preotul Ioan Imbroane a fost înrolat şi trimis pe frontul italian. La sfârşitul primei conflagraţii mondiale, Consiliul Naţional Român, secţia Caransebeş, l-a încredinţat pe vrednicul preot militar Ioan Imbroane din Rusca Montană să organizeze garda naţională română şi să se ocupe de îndătinata ceremonie a depunerii jurământului. Nu la mult timp după aceasta, Ioan Imbroane a venit la Timişoara pentru a fi profesor de religie. Consistoriul din Arad (Consiliul Eparhial, n.n.), în şedinţa sa din 14/27 iulie 1922, îl propune în postul de profesor la Liceul "Carmen Sylva" din Timişoara, unde va desfăşura o rodnică activitate didactică şi duhovnicească. Astfel, cu ajutorul comitetului şcolar al liceului amenajează în sala festivă a şcolii o capelă. Ca urmare a faptelor bune săvârşite pentru educaţia tineretului, episcopul Ioan I. Papp îi acordă preotului Imbroane rangul de iconom, cu dreptul de a purta "brâu roşu". Mai târziu, când înfiinţează "Cercul religios" al elevelor din clasele I-VIII, episcopul Ioan I. Papp îl răsplăteşte pentru ostenelile depuse, adresându-i o frumoasă scrisoare de apreciere, la 24 decembrie 1923. Cronica parohială menţionează că, pe lângă Cercul religios "Sfânta Ecaterina", la insistenta cerere a elevelor, pr. prof. Ioan Imbroane a înfiinţat un asemenea cerc şi pentru cursul inferior, cu activitate la fel de frumoasă. Datorită calităţilor sale de catehet, pedagog şi, mai ales, de părinte duhovnic, preotul Ioan Imbroane a devenit rapid foarte cunoscut şi căutat în Timişoara. Organizarea activităţii filantropice în parohie Dorind a-şi îmbogăţi cunoştinţele teologice şi a cunoaşte mai îndeaproape "felul de organizare religioasă a tineretului, precum şi apostolatul laic" în ţări ca Austria şi Germania, I. Imbroane obţine o bursă pentru a studia şase luni în străinătate, începând cu data de 1 octombrie 1926. La întoarcere a înaintat un raport cu privire la modul de organizare a activităţii filantropice în parohie. Pe lângă cele de mai sus arătate, pr. prof. Ioan Imbroane a activat ca membru al Asociaţiei clerului "Andrei Şaguna", una dintre conferinţele susţinute în cadrul acesteia fiind intitulată "Cari sunt cauzele pentru cari poporul nu frecventează regulat Biserica?". Episcopia Aradului, apreciindu-i pregătirea şi experienţa deosebită, l-a solicitat apoi să participe la pregătirea catehetică, misionară, caritativă şi pastorală a preoţilor eparhiei. Între timp, Parohia Timişoara Principele Carol (Iosefin), înfiinţată în urma pilduitoarei osteneli ale credincioşilor Iacob Marian şi Emanuil Ungurianu, a început să se organizeze şi a fost publicată vacantă. După concursul la care au participat trei candidaţi, Consiliul Eparhial de la Arad a aprobat alegerea preotului Ioan Imbroane ca preot paroh la 2 decembrie 1927. Ca preot paroh, a amenajat o capelă pe raza parohiei, sfinţită la 8 aprilie 1928. S-a preocupat apoi de zidirea casei parohiale şi a bisericii, a înfiinţat Societatea filantropică Sfânta Maria, corul şi dispensarul parohial, a acordat atenţie specială activităţilor necesare apropierii tinerilor faţă de Biserică şi s-a remarcat ca un foarte bun liturghisitor şi predicator. A fost membru al asociaţiei "Straja Ţării" înfiinţată pentru educarea tineretului şi a luptat pentru înfiinţarea Episcopiei Timişoarei, unde devine consilier cultural. Din păcate, boala de inimă care-l chinuia pe vrednicul preot Ioan Imbroane s-a agravat şi, la 21 februarie 1941, a trecut la Domnul la vârsta de numai 50 de ani.