Poșta redacției

Domnule profesor Ilie Ion Burcea, din paginile cu versuri pe care ni le-ați trimis - „gânduri lirice, zămislite în singurătatea unui salon de spital”, după cum le spuneți -, am reținut unele mai reușite, pe care le publicăm alăturat, dorindu-vă multă sănătate! 

Psalm 4 
(Talazurile sufletului meu)     
Doar talazurile sufletului meu
Bat neoprite de nimeni, șubrezindu-l mereu,
Și-acolo plâng neputincioase, noapte de noapte,
Fără somn, fără să știe de visuri și șoapte,
Venite de sus, din grădina Ta, Doamne! 

Psalm 1 
Și nu-l vedeau pe Domnul în strălucirea Sa,
la porțile Luminii, tot discutând cu Petru
de cele trecătoare, de cele schimbătoare...
Cu veșnicia, Doamne, ne-ai logodit 
și vrei să-ți fim de-a pururi o picătură oarbă
în marea fără margini a-mpărăției Tale
striviți de frici și spaime la marginea Luminii!