Postul este o ofrandă a iubirii faţă de Dumnezeu

Postul Sfintelor Paşti ne aduce aminte de Moise, care prin post şi rugăciune L-a văzut şi auzit pe Dumnezeu şi, de asemenea, ne îndeamnă către înţelegerea pătimirilor şi Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. În predica rostită în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul“ din Reşedinţa patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că postul este o înfrânare de la bucatele materiale, pentru a ne hrăni mai mult cu hrana pe care ne-o oferă Dumnezeu în Sfânta Scriptură, în sfintele slujbe, în rugăciune, în primirea iertării prin spovedanie şi a iubirii milostive a lui Hristos, Cel răstignit şi înviat, în întreaga noastră fiinţă. „Postul nu înseamnă doar o reducere a cantităţii de hrană şi de schimbare a alimentelor de origine animală cu alimente de origine vegetală, ci înseamnă şi o înfrânare a privirilor, a gândurilor şi a cuvintelor de la păcate, de la atitudini şi acţiuni păcătoase. E vorba de o postire a întregii fiinţe. O postire nu numai materială, ci şi spirituală, adică o transformare a noastră din oameni obişnuiţi cu un mod de viaţă păcătos, pătimaş, lacom, orgolios, în oameni care - prin înfrânare, rugăciune, milostenie, pocăinţă - dobândesc gândul sau gândirea lui Hristos, folosind gândurile, cuvintele şi faptele ca manifestări ale prezenţei iubirii milostive şi smerite a lui Hristos în viaţa noastră. Postul nu este o înfometare, este o schimbare a hranei, dând prioritate hranei duhovniceşti faţă de hrana materială. Postul care nu este însoţit de rugăciune nu este o lucrare duhovnicească, ci doar un exerciţiu de a cultiva estetic, igienic sau medical corpul“, a precizat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.

Sfinţii Părinţi au rânduit Duminica Izgonirii lui Adam din Rai înaintea Postului Mare pentru a ne aduce aminte de Adam, care a pierdut Raiul din cauza neascultării şi neînfrânării, a nepocăinţei sale şi a aruncării vinei asupra femeii sale, Eva. „De atunci şi până în ziua de astăzi, omul păcătos are tendinţa de a se scuza pe sine acuzând pe alţii. Or, perioada postului este tocmai perioada când noi scuzăm pe alţii şi ne acuzăm pe noi înşine. Ne recunoaştem propriile greşeli şi nu judecăm greşelile altora. Ascultarea de Dumnezeu şi înfrânarea sunt lucrări pe care Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos ni le arată în timpul postului Său de 40 de zile, când a respins cele trei ispite: lăcomia consumului de bunuri materiale, lăcomia de a stăpâni lumea sau de a domina politic peste alţii şi lăcomia de slavă deşartă, de autoafirmare egoistă a omului în izolare de Dumnezeu şi adesea împotriva semenilor săi. Mântuitorul respingând aceste ispite de lăcomie, de fapt vindecă sau îndreaptă comportamentul lui Adam cel neascultător, nepostitor şi nepocăit. De aceea, în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, Hristos Domnul ne vorbeşte despre post, despre nevoia de a aduna comori duhovniceşti în sufletul nostru. Această duminică ne îndeamnă la un urcuş duhovnicesc şi la luptă duhovnicească pentru recuperarea Raiului, pentru reîntoarcerea în paradis. Sfântul Isaac Sirul spune că pomul vieţii din mijlocul Raiului era Hristos. Prin neascultare, neînfrânare şi nepocăinţă, Adam l-a pierdut, dar Hristos, Noul Adam, prin ascultare până la moarte, prin smerenie şi înfrânare, ni l-a redat. De aceea, când ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele lui Hristos, noi gustăm din pomul vieţii, din izvorul cel fără de moarte“, a mai arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

 

Postul nu este o formalitate şi nici ceva obligatoriu, ci este o ofrandă a iubirii omului faţă de Dumnezeu, fiindcă ne înfrânăm de la darurile Dăruitorului a toate pentru a ne umple sufletul cu comori de iubire milostivă, de lumină, de har, de pace şi bucurie de la Dumnezeu.