Praznicul Vovideniei pe Colina Patriarhiei
Biserica Ortodoxă Română a prăznuit marți, 21 noiembrie, „Intrarea în biserică a Maicii Domnului”, sărbătoare cunoscută în popor și ca „Vovidenia”. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai ctitoriei voievodale de pe Colina Bucuriei.
Din soborul de slujitori care s-au rugat împreună cu Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul au făcut parte părintele arhimandrit Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale; părintele protosinghel Filaret Irofte; părintele protosinghel Adrian Rogoz, precum și alți clerici.
După citirea pasajului evanghelic al sărbătorii (Luca 10, 38-42; 11, 27-28), Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat motivul așezării a două mari sărbători închinate Maicii Domnului la începutul anului bisericesc.
„Prima mare sărbătoare de la începutul anului bisericesc este închinată Maicii Domnului. Este praznicul Nașterii ei. De la Hristos încoace, fiecare an se numește «Anul mântuirii» pentru că prin Hristos Dumnezeu a săvârșit mântuirea neamului omenesc. De aceea, fiecare an al mântuirii începe cu o sărbătoare închinată Maicii Domnului, pentru că prin ea S-a făcut Om Fiul veșnic al lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care, prin ascultare desăvârșită față de Tatăl, până la moarte și încă moarte pe Cruce, prin Pătimirile Sale, prin moartea, îngroparea și Învierea Sa a realizat mântuirea neamului omenesc. Ne aflăm la începutul Postului Crăciunului. Întrucât la Crăciun sărbătorim Nașterea ca Om a Fiului veșnic al lui Dumnezeu, la începutul acestui post o sărbătorim din nou pe Maica Domnului la praznicul Intrării în templul din Ierusalim, pentru că prin Maica Domnului, prin lucrarea Duhului Sfânt, Mântuitorul Iisus Hristos S-a făcut Om pentru noi și pentru a noastră mântuire”, a spus Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul.
De asemenea, ierarhul a vorbit despre istoria celebrării acestui praznic în Biserică, evidențiind și temeiuri patristice privind sărbătorirea lui încă din primele veacuri.
„Momentul când Maica Domnului a fost adusă la templu nu este menționat în Sfânta Scriptură, dar multe alte lucruri nu sunt menționate în Sfânta Scriptură, ea fiind rezumatul Tradiției apostolice, care a fost pusă în scris de către Sfinții Evangheliști și ucenici ai Mântuitorului Iisus Hristos. De timpuriu, însă, Sfinții Părinți ai Bisericii vorbesc despre acest moment. În primul rând, trebuie menționată Evanghelia apocrifă a lui Toma, care face amintire despre acest moment sau Proto-Evanghelia lui Iacov care descrie cu amănunte evenimentul intrării Maicii Domnului în templul de pe Muntele Sionului. La jumătatea secolului al 3-lea, Sfântul Ierarh Grigorie, Episcopul Neocezareei, care a fost student al lui Origen, vorbește despre acest moment nemenționat în Scriptură, dar memorat de conștiința creștină. Sfântul Atanasie cel Mare face același lucru, precum și Sfântul Grigorie de Nyssa, Dionisie Areopagitul în secolul al 5-lea, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Simeon Metafrastul. Sfinții Gherman și Tarasie, patriarhii Constantinopolului, scriu anumite predici în cinstea intrării Maicii Domnului în templu, iar în secolul al 14-lea, Sfântul Grigorie Palama ne-a lăsat câteva omilii legate de acest praznic al Maicii Domnului. Serbarea anuală a acestei sărbători își are începuturile în vremea împăratului Justinian cel Mare. În anul 543, la Ierusalim, pe locul templului lui Solomon a zidit o nouă biserică în cinstea Maicii Domnului, care s-a numit «Sfânta Maria cea Nouă», de unde înțelegem că a fost zidită pe locul alteia mai vechi, cu același hram. Creștinii au închinat această biserică de pe locul templului de odinioară pentru că exista în memoria colectivă momentul intrării în acest templu a Maicii Domnului la vârsta de 3 ani”, a evidențiat ierarhul.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.