Rugăciuni la ceas de seară pe Colina Bucuriei

Sărbătoarea hramului de toamnă al Catedralei Patriarhale din București este înfrumuse­țată în fiecare an prin slujbele de seară, sau privegherile, în cinstea celor doi sfinți Dimitrie, mucenicul râvnitor pentru credință și cuviosul încununat cu smerenia și darul facerii de minuni. La privegherile săvârșite de ierarhi ortodocși, înconjurați de soboare impresionante de slujitori, au participat cre­dincioșii care au dorit să scape pentru câteva momente de zgomotul și agitația Capitalei, precum și pelerinii veniți din diferite zone să aducă cinstire moaștelor sfinților ocrotitori. 

Vineri seară, 25 octombrie, la Altarul de vară de pe Colina Bucuriei, slujba Privegherii în cinstea Sfântului Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor, împreună cu preoți și diaconi.

Din soborul de slujitori care s-au rugat împreună cu ierarhul au făcut parte părintele dr. Ionuț-Gabriel Corduneanu, vicar patriarhal administrativ, părintele profesor dr. Ștefan Buchiu, vicar eparhial onorific al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor, părintele lect. dr. Aurel Mihai, vicar administrativ eparhial, părinți consilieri patriarhali și eparhiali, protoierei din Capitală și cadre didactice de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”. Cântările în cinstea Mucenicului Dimitrie au fost interpretate de Grupul psaltic „Potirul” al Mănăstirii Radu Vodă din Capitală. La slujbă au participat nu­meroși credincioși, precum și preoți de la parohiile bucureștene. 

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a spus în cuvântul de învățătură că sărbătoarea hramului Catedralei Patriarhale începe cu prăznuirea Sfântului Mucenic Dimitrie pentru că, în Biserică, mucenicii sunt considerați ca fiind cel mai aproape de Dumnezeu prin jertfa și dragostea lor.

„Am intrat în prăznuirea hramului de toamnă al Catedralei Patriarhale din București, prilej de aleasă cinstire a celor doi Sfinți Dimitrie și a oaspeților care vin, mai ales în ultima perioadă, aici. Din cântările pe care le-am auzit la această slujbă de priveghere, dar și altele din ziua de sâmbătă, când Biserica îi pomenește pe bunii și marii biruitori mucenici, înțelegem cât de mare a fost dragostea martirilor creștini pentru Hristos, după cuvântul Domnului, Care a zis că mai mare dragoste nu este decât ca cineva să își pună viața pentru prietenul său, iar în alt loc le spune ucenicilor Săi că îi consideră pe ei prietenii Lui. În cântările Bisericii, în unele imnuri, ne rugăm sfinților mucenici, mărturisind: «care bine v-ați nevoit și v-ați încununat, rugați-vă Domnului să se mântuiască sufletele noastre». Acest lucru arată cât de importante sunt mijlocirea și cinstirea sfinților mucenici în Biserică și locul lor special. Ei sunt considerați ca fiind cel mai aproape de Domnul Hristos, Care le-a spus ucenicilor că dacă pe El L-au prigonit oamenii, și pe ei îi vor prigoni”, a ex­plicat ierarhul.

Sărbătorirea Cuviosului Dimitrie cel Nou a început prin slujba Privegherii

Prăznuirea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, a început sâmbătă seara pe Colina Bucuriei. Slujba Privegherii a fost să­vârșită la Altarul de vară de către Înaltprea­sfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, împreună cu un sobor de slujitori, din care au făcut parte părintele arhimandrit Teofil Anăstăsoaie, Superiorul Așezămintelor Românești de la Locurile Sfinte, părintele arhimandrit Dionisie Constantin, consilier patriarhal, precum și alți arhimandriți, protosingheli, ieromonahi, preoți și diaconi.

Cântările la slujbele Vecerniei cu Litia și Utreniei au fost interpretate de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, dirijat de arhidiaconul protopsalt Mihail Bucă.

În cuvântul de învățătură rostit, Înaltprea­sfințitul Părinte Arhiepiscop Casian a vorbit despre viața Sfântului Cuvios Dimitrie și a evidențiat lucrarea sa vindecătoare. „Viața Sfântului Cuvios Dimitrie este bogată în câteva mesaje esențiale. Nu s-au consemnat foarte multe aspecte omenești din viața îngerescului păstor. După chipul smereniei absolute și al delicateții desăvârșite, atunci când s-a atins din nebăgare de seamă și a lovit cu piciorul un puișor de pasăre, de atunci pocăința lui a fost continuă. Nu a putut accepta să se atingă de viața păsărilor, ci s-a rugat și a luptat să călătorească pentru a ajuta viața semenilor săi. Aceasta a făcut-o, după cum smerit a plecat din lumea aceasta, fără să deranjeze pe nimeni. Este cuviosul al cărui suflet a fost condus duhovnicește de către îngeri, iar trupul și l-a așezat în smerenie totală, între două pietre, care simbolizează un mormânt, și a stat acolo timp îndelungat. Minunea descoperirii sale nu s-a făcut întâmplător. Apele Lomului au scos trupul lui și l-au așezat în prundiș, dar prun­dișul nu s-a atins de sfântul său trup, care a fost mai tare și mai rezistent decât aurul. De acolo, i s-a arătat în vis unei fete care era chinuită de un duh rău și i-a spus să-l roage pe tatăl său să-l scoată din prundiș și atunci ea se va vindeca. Prin această minune, Sfântul și-a arătat lucrarea sa vindecătoare, nu numai de suflete, ci și de trupuri”, a spus Arhiepiscopul Dunării de Jos.