Preacinstirea Maicii Domnului la Catedrala Patriarhală
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului a fost prilej de bucurie duhovnicească pentru numeroşi credincioşi care au urcat Dealul Patriarhiei, ridicându‑şi și inimile şi minţile la rugăciune întru preaslăvirea celei ce este „mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită, fără de asemănare, decât serafimii”. În mijlocul iubitorilor de praznice de la Catedrala Patriarhală s‑a aflat joi, 15 august, Preasfinţitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, care a săvârşit Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.
După citirea pasajului evanghelic al sărbătorii, Preasfinţia Sa a rostit un cuvânt de învăţătură în care a vorbit despre sfârşirea în taină din această viaţă a Maicii Domnului, ca un ultim semn al smereniei care i‑a caracterizat vieţuirea în această lume, în contrast cu cultul cu care Biserica o preacinsteşte.
„Sfârşitul pământesc al Maicii Domnului pe care îl prăznuim astăzi rămâne o taină pe care trebuie să o venerăm cu evlavie, știind că rugăciunile înălțate către Împărăteasa cerurilor nu sunt lăsate fără răspuns. Aparenta lipsă a detaliilor referitoare la viaţa Maicii Domnului în scrierile nou‑testamentare, care au în centru persoana Mântuitorului Iisus Hristos, arată discreția și smerenia exemplară care au caracterizat întreaga existență pământească a Fecioarei Maria. Maica Domnului este menționată în profețiile şi prefigurările Vechiului Testament, în Sfintele Evanghelii şi Faptele Apostolilor, în tradiția orală apostolică şi în tezaurul imnografic și iconografic al Bisericii creștine, în care i se aduce preacinstire sau supravenerare. În schimb, imnologia ortodoxă privitoare la Maica Domnului este de o bogăţie copleșitoare. Această bogăţie o arată şi o laudă pe Fecioara Maria totdeauna în legătura ei cu Hristos, o preamăresc în primul rând ca «Născătoare de Dumnezeu». Biserica Ortodoxă găseşte satisfăcătoare formula histologică a Sinodului al 3‑lea Ecumenic de la Efes (431) care proclamă pe Maria ca fiind Maica lui Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu (Theotokos), şi nu a mai simţit ulterior nevoia să elaboreze dogme în această privință. Așa cum spune Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, o «mariologie ortodoxă» nu există în înțelesul strict al cuvântului, mariologia nu este un capitol aparte al dogmaticii ortodoxe, ci ea este totdeauna un aspect special al hristologiei, adică al învățăturii despre Hristos. Taina Mariei este întotdeauna văzută în legătură cu Taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu lucrată de Duhul Sfânt. (...) Maica Domnului a fost învrednicită de Domnul nostru Iisus Hristos să‑şi sfârşească viaţa pământească aşa cum şi‑a trăit‑o. A trăit în smerenie şi pentru aceasta Mântuitorul a vrut ca ea să se mute din această viaţă tot în smerenie. Toată viaţa sa, Maica Domnului a fost un adânc de smerenie şi sfârşitul vieţii ei a fost tot un adânc de smerenie”, a spus Preasfinţia Sa.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.