Preafericitul Părinte Daniel, Patriarh cu deschidere spre dialog
Sărbătoarea Sfântului Proroc Daniel are o semnificație specială pentru Biserica Ortodoxă Română pentru că prilejuiește aducerea aminte de Întâistătătorul ei în contextul unor aspecte pe care le ilustrează cu toată vrednicia arhipăstorească. De multă vreme, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel militează pentru o poziție deschisă a Bisericii noastre față de lume, împlinind un deziderat apostolic de a păstra unitatea de învățătură, canonică și de cult cu toate Bisericile Ortodoxe surori, în viziunea de comuniune şi deschidere fundamentată de Sfinții Părinți.
Astăzi este tot mai evident faptul că a lucra în duhul unității creștine întărește capacitatea misionară a Bisericii în viața națiunilor și deschide căi de colaborare pe multiple planuri, nu doar în sectorul spiritual, ci având implicații în evoluția societății omenești, unde trupul tainic al lui Hristos se revelează în activismul iluminat de puterea Cuvântului haric spre realizare și împlinire providențială.
Ca urmare, și Biserica Ortodoxă Română, prin Întâistătătorul ei - Preafericitul Patriarh Daniel -, vine în întâmpinarea acestui demers legitim de a promova spiritul de conlucrare frățească în lume, într-o lume frământată de orientări religioase diferite și de mișcări ostile de tot felul.
Părintele Patriarh Daniel, înzestrat cu o largă cunoaștere a lumii contemporane, este în centrul atenției ecumenice, având un spirit de colaborare care s-a impus pe plan extern și atrage multă apreciere din partea ierarhilor altor Biserici. În primul rând, este un om al păcii, deschis ideii biblice de a fi „făcător de pace”. Mărturisesc că am o sensibilitate deosebită la acest subiect și poziția Preafericitului mă încântă, cu atât mai mult cu cât aceasta reprezintă și poziția transmisă Bisericii. Iar faptul este notabil și în ce privește relațiile ecumenice.
„Nu este suficient să iubim o Ortodoxie ideală”
Un moment semnificativ și relevant în același timp în evoluția relațiilor ecumenice l-a constituit Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, ținut în Creta, în perioada 16-26 iunie 2016, unde, chiar dacă n-au participat toți Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe, s-a conturat o poziție definită a Ortodoxiei față de unele probleme bisericești, în spiritul unității creștine. Cu această ocazie, Preafericitul Daniel a avut o intervenție remarcabilă. În cuvântul său a reafirmat caracterul sinodalității Bisericii ca formă de împreună lucrare, reiterând spiritul Sinodului Apostolic din anul 50 de la Ierusalim și unitatea în duh și adevăr care a marcat de atunci sinodalitatea ecumenică.
Este ilustrativă precizarea făcută recent de Preafericitul Daniel în mesajul de la seminarul pe tema Sinodului din Creta, din 15 iunie a.c., în care se spune: „Nu este suficient să iubim o Ortodoxie ideală, ci trebuie să cunoaștem și să ajutăm concret Ortodoxia reală de astăzi. În acest sens, trebuie să cunoaștem problemele reale ale Ortodoxiei din țări majoritar ortodoxe, precum și ale Ortodoxiei din țări unde creștinii ortodocși sunt minoritari, pentru a împlini toată responsabilitatea noastră ca membri ai Ortodoxiei sobornicești sau universale”.
Afirmația citată pune în evidență că abordarea problemelor bisericești pe plan extern are un caracter mai larg decât simpla întâlnire a ierarhilor ortodocși din diferite părți ale lumii, este o mare responsabilitate care se materializează activ în cercul Ortodoxiei universale prin cunoaștere reciprocă și întrajutorarea în spiritul misionar ce decurge din vocația sobornicească a Bisericii. Faptul a fost reafirmat și cu ocazia recentei participări a Preafericitului la evenimentele prilejuite de sărbătorirea centenarului restabilirii patriarhatului în Biserica Ortodoxă Rusă, unde a fost invitat de Patriarhul Kiril al Moscovei. În mesajul rostit, Comuniune fraternă și coresponsabilitate misionară, după ce face o prezentare istorică a instituției patriarhatului din această țară, subliniază: „Totodată, în lumea de astăzi, marcată de un proces de secularizare rapidă, dar și de pluralism religios tot mai accentuat din cauza fenomenului imigrației, sunt prioritare: păstrarea unității de credință a Ortodoxiei, cultivarea solidarității cu cei aflați în suferință și cooperarea misionară practică”.
Grijă părintească
Conlucrarea apropiată cu ierarhii străini a devenit un fapt obișnuit în activitatea Preafericitului Daniel, având în vedere și faptul că mulți români se află plecați astăzi în alte zone ale lumii, unde trăiesc pe spațiul altor Biserici și confesiuni, dar ei rămân fiii Bisericii noastre și Patriarhul se îngrijește de viața lor spirituală, prin întemeierea de biserici, dotarea lor cu cele necesare pentru slujbe, numirea de episcopi și preoți care să le asigure serviciile liturgice și o viață creștină în limba și chiar cu tradițiile de acasă, de unde provin. A devenit astfel o realitate că Ortodoxia noastră de astăzi nu mai este cuprinsă doar în granițele vechi, ci s-a răspândit masiv și pe alte meleaguri, unde activează românii plecați la lucru sau cu diferite alte treburi. La fel, integrată în spiritul comunitar al Europei, Ortodoxia continentului nu mai este doar Biserica Răsăritului, cum este numită în istorie, ci iată că a devenit prezentă și în Apus, prin numărul mare de credincioși plecați din țările ortodoxe.
În acest context, generat de exodul românilor spre Vest și chiar în zone mai îndepărtate, Preafericitul Patriarh Daniel are în vedere, pe lângă preocuparea permanentă pentru a asigura cele necesare nevoilor spirituale ale credincioșilor, ca un modus vivendi, și cea pentru a păstra instituționalitatea Bisericii din comunitățile românești într-o formă de unitate, fără abateri sau dezbinări. Ca urmare, Preafericitul se adresează acum în discursul său unei Biserici care nu are granițe, este universalizată, și adresarea este urbe et orbe.
De altă parte, Preafericirea Sa își reafirmă constant grija pentru cei plecați în toate întâlnirile pe care le are cu ambasadorii străini, pentru a le înlesni și pe cale diplomatică un trai mai bun în locurile unde s-au stabilit, punând în prim plan viața spirituală, în susținerea căreia este nevoie de sprijin și înțelegere din afară.
Un fapt notabil pe linia relațiilor de colaborare interortodoxă a fost Întâlnirea Tinerilor Ortodocși din mai multe țări, la București, unde Preafericitul le-a asigurat tinerilor o primire cu toată atenția. Participarea lor la slujba oficiată, cu această ocazie, la altarul amenajat lângă Catedrala Mântuirii Neamului, a pus în evidență faptul că acest minunat locaș începe a semnifica un așezământ ecumenic, unde se pot întâlni și ruga generațiile de ortodocși din spațiul Bisericii universale.
Astfel, ridicată spre binecuvântarea și gloria națiunii, catedrala devine sine die un vis împlinit și pentru cei care cu mult înainte au avut dorinţa edificării ei, începând cu poetul Mihai Eminescu, și pentru cei de astăzi, când inițiativa devine realitate prin ctitoria Preafericitului Patriarh Daniel, pe care îl felicităm și dorim ca sărbătoarea numelui de anul acesta să-i aducă numai satisfacții în marile împliniri arhipăstorești, sănătate deplină și frumoasele realizări să fie înscrise în Cartea de aur a Ortodoxiei ecumenice. Să ne trăiți întru mulți ani!