Predă religia de 20 de ani

A fost printre pionierii profesiei, investind mult sacrificiu şi voluntariat. Acum se mândreşte cu elevii săi. Printre ei, olimpici, profesori de religie, chiar şi preoţi, cu toţii sunt exemple de viaţă morală şi religioasă pentru comunitatea lor. Pentru aceştia, Maria Zaharia este doamna profesoară.

Acum predă religia la Şcoala Generală Nr. 8 din Bârlad. Însă a predat şi în mediul rural, şi urban, şi la liceu, şi la şcoala profesională, pentru că la începutul carierei, în 1992, când nu era cadru calificat, a fost nevoită să predea şi ca voluntar. "Începutul a fost ca orice pionerat, cu multe sacrificii, cu profesori colegi care ne priveau cu reticenţă, dar a depins de fiecare în parte cum a reuşit să se includă în colectiv şi cum a reuşit să se apropie de copii. Partea financiară era foarte slabă, fiind vorba de mult voluntariat", spune profesoara care a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti în anul 1996. În urma experienţei de două decenii şi a trecerii prin mâinile ei a zeci de generaţii, profesoara recunoaşte că între elevii de la sat şi cei de la oraş este o diferenţă evidentă. Dar principalul, şi la sat, şi la oraş, este mediul familial. "Dacă este un climat familial religios, dacă părinţii i-au învăţat pe copii să fie civilizaţi, ordonaţi, să se închine, să spună o rugăciune, să spună mulţumesc, să fie recunoscători, să fie împăciuitori, au realizat multe pentru viitorul lor." A întâlnit şi la oraş copii foarte credincioşi, care veneau cu fel de fel de întrebări. Însă copiii de la ţară, poate şi pentru că sunt mai necăjiţi, crede profesoara Maria Zaharia, au o atracţie mai mare faţă de religie. "Predau la sat de doi ani şi am făcut cu copiii o scenetă de teatru religios, ceva nou pentru ei. Au învăţat repede rolurile, am făcut haine pentru personaje, s-au implicat mult, au fost foarte receptivi." Povesteşte că a avut şi copii care L-au readus pe Dumnezeu în familia lor. Le-au reamintit părinţilor să se închine, să postească sau să îşi pună încrederea în ajutorul divin. "Mai ales la clasele mici, copiii care au aflat mai multe despre Dumnezeu la ora de religie, acasă, din instinct s-au rugat. Ţin minte cum părinţii unui copil mi-au spus că ei nu obişnuiau să facă cruce la masă, nu prea mergeau la biserică şi nici nu se spovedeau sau se împărtăşeau. Însă copilul le-a dat de gândit, şi-au schimbat modul de viaţă." Credinţa pură a copiilor se datorează şi implicării profesoarei în educaţia lor morală şi religioasă, nerămânând doar la stadiul de simplă informare a tinerilor vlăstare. Astfel, caută ca la fiecare zi de sărbătoare să meargă cu elevii la biserică. A colaborat foarte bine cu preoţii bisericilor din apropierea şcolilor. În cele două posturi, al Crăciunului şi al Paştelui, îi duce pe copii la spovedit şi la împărtăşit. "Bucuria lor este foarte mare. Unii nu fuseseră împărtăşiţi niciodată. Mă întrebau dacă este bun ceea ce le dă părintele. N-am avut copii care să respingă Sfânta Împărtăşanie. Aşteptarea cu lumânarea în mână, plină de bucurie şi emoţie, a părintelui în faţa sfintelor uşi este de neuitat pentru ei", mai spune profesoara Maria Zaharia. Recunoaşte că se foloseşte la catedră, mai ales la clasele mai mici, de simbolism. "Acum, cu toată tehnologia din jurul nostru, trebuie să căutăm diferite modalităţi de a le capta atenţia copiilor. Nu au timp să se plictisească." Le face desene, jocuri, rebusuri prin descoperire după capacitatea lor de înţelegere pentru a reţine mai uşor. "Pe copii nu trebuie să-i aglomerezi cu noţiuni complexe. Mântuitorul, la fiecare pildă, dădea o învăţătură. Aceştia nu trebuie să ştie neapărat toate detaliile pildei, dar învăţătura ei este cea mai importantă. Acesta este rolul religiei, să deprindă tot ce este bine şi să ne ferească de rău", crede Maria Zaharia, care susţine că profesorul de religie trebuie să răspundă la toate întrebările elevilor, pentru că ei nu trebuie să plece nelămuriţi. Despre elevii ei vorbeşte cu bucurie. E mândră cu ei. Mulţi au studiat teologia, au ajuns preoţi, profesori de religie, "au făcut masterate, chiar doctorate. Acum au familii, la rândul lor, în comunele şi în parohiile în care sunt dau exemplu şi sunt un model pentru oamenii de acolo". A avut şi copii la olimpiade. Dintre ei au fost câştigători chiar şi ai premiului al doilea şi al treilea la faza naţională. Colegilor de breaslă le recomandă să aibă multă răbdare. Educaţia copilului trebuie făcută cu drag, trebuie înţeles fiecare în parte. "Uneori trebuie şi puţină autoritate, dar nici prea multă, pentru că, dacă este autoritate şi din partea profesorilor, şi a părinţilor, copilul se însingurează. Apoi, când ajunge în alte medii, poate să aibă un comportament neadecvat", spune profesoara Maria Zaharia, care la fiecare lecţie se pregăteşte ca şi cum ar fi prima. Este adepta crezului potrivit căruia copilul trebuie să plece în fiecare zi de la şcoală cu ceva nou.